Nu e mincinos, dar are imaginatie

Spiderman este prietenul meu sau azi la scoala nu m-a ascultat. Sunt doua minciuni pe care le auzim deseori la copiii mai mici sau mai mari. Trebuie sa ne ingrijoram cand ne dam seama ca este o minciuna? La varste mici, nu avem motive de ingrijorare. Pe la 3-4 ani, copiii nu mint intentionat. Ei descopera ca au posibilitatea de a nu spune totul sau de a spune orice. "Asa-numitele minciuni la copilul mic sunt adesea un mod de a se juca. Inainte de 6 ani, distinctia intre minciuna, joc sau fabulatie nu este foarte clara. Copilul isi construieste un prieten imaginar, un tata erou. Poate totusi minti pentru a evita o pedeapsa, dar nu o face cu buna stiinta", arata psihologul Oana-Maria Udrea, de la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu". In jurul varstei de 6-7 ani, distinctia dintre adevarat si fals capata semnificatie, iar minciuna este o denaturare intentionata a adevarului. In acest moment, copilul isi da seama ca o minciuna ii permite sa se protejeze. El realizeaza insa ca daca spune adevarul se bucura de recunoasterea celorlalti, capata incredere in sine. Reactia parintilor fata de minciunile copilului este determinanta. Putem sa nu bagam de seama ca ascunde o multime de lucruri. Si atunci copilul continua sa minta, pentru ca va obtine mai multe avantaje. Exista si parinti foarte severi, care tin discursuri moralizatoare si il determina pe copil sa incerce sa explice minciuna printr-o alta minciuna. Trebuie lucrat la construirea increderii reciproce, pentru a evita tulburarile de comportament. Si asta pentru ca, dupa 8-9 ani, minciuna se poate asocia cu furtul, cu plecarile de acasa.

MINCIUNA COPILARIEI. Este acea minciuna pe care copilul o spune pentru a obtine un avantaj, pentru a iesi dintr-o incurcatura. "Ca sa nu fie certat, copilul ascunde ca a luat o nota mica sau ca a spart un geam. E important sa stabilim reguli, pentru ca greselile sa nu se repete, sa admitem ca uneori e nevoie de curaj ca sa spunem adevarul, sa il laudam pe copil daca spune adevarul, chiar daca nu a facut un lucru tocmai bun. Acest lucru ii da incredere in el", arata psihologul Oana-Maria Udrea.

MINCIUNA COMPENSATOARE. "Tatal meu este aviator, am facut cu el o calatorie in jurul lumii" – le povesteste colegilor de gradinita un copil care creste fara tata. Minciuna este de fapt o compensare, o proiectare a dorintelor copilului. Alti copii inventeaza personaje in compania carora se joaca. Psihologul comenteaza acest lucru: "Nu trebuie sa ne alarmeze, atata vreme cat vorbim despre ancorarea copilului in lumea reala sau o participare adecvata din punct de vedere relational si in planul real".

CREATIVITATE. "Acasa am un urs mare de plus", le spune copilul prietenilor de joaca. Parintele ii da replica insa: "Ce mincinos esti, nu ai nici un urs!". Este foarte important pentru dezvoltarea copilului ca acesta sa nu fie etichetat de parinti mincinos. Pentru dezvoltarea pentru a-l intelege mai bine, pentru a cunoaste lumea imaginara a copilului, este recomandat chiar ca parintii sa intre in jocurile lui. De aceea, parintii pot sa ii propuna sa inventeze impreuna povesti.