Parinti sau copii repetenti!?

Esecul scolar la adolescent inseamna fie o schimbare brusca a rezultatelor bune la invatatura, fie o curba constant descendenta a randamentului scolar. Cauzele esecului scolar sunt multiple, iar cel mai important lucru pentru ca invatatura sa isi recapete locul fruntas este ca parintii sa invete sa isi cunoasca copilul si sa stie cum sa il motiveze.

Personalitate si influente

Primul "vinovat" pentru rezultate scazute la invatatura este adolescentul. Factorii individuali tin de capacitatea intelectuala si de personalitatea tanarului. Daca are o personalitate puternica, liceanul nu se va lasa influentat nici de grup, nici de factorii exteriori negativi. Dimpotriva, daca este o persoana fragila si usor influentabila, va incepe sa se intereseze mai mult de grupul de prieteni, de gasca, de grupul stradal, iar acesti factori pot avea o influenta negativa asupra comportamentului sau in ceea ce priveste scoala.

Cea de-a doua categorie de factori o reprezinta mediul educational, iar aici primul loc il are familia. "Exista doua categorii de parinti: unii foarte exigenti si care le cer prea mult copiilor si o alta categorie care-i include pe parintii hipertoleranti, neglijenti, absenti", explica Marina Cavassi, psiholog principal in cadrul Ambulatoriului de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu". In cel de-al doilea caz, al parintilor mult prea ocupati pentru a mai avea grija de copiii lor, tanarul are un grad prea mare de libertate si unul prea scazut de control.

In plus, dascalii si-au pierdut din autoritate, ei nu mai ofera o imagine de prestigiu. Ba dimpotriva, dificultatile lor financiare, discrepantele dintre statutul financiar al elevului si cel al profesorului duc la o decadere a sistemului educational.

Factorii sociali sunt, si ei, esentiali in formarea educationala a tanarului. "Din pacate, societatea de azi este una care valorizeaza din ce in ce mai putin invatatura si care promoveaza modele ce nu au nici o legatura cu succesul scolar si academic", sesizeaza psihologul Marina Cavassi. Din aceasta cauza, tinerii valorizeaza din ce in ce mai putin scoala.

"Nu pot sa invat!"

Familia trebuie sa stie ca, de multe ori, esecul scolar este cauza unor dificultati de invatare reale. "Daca parintii isi vad copilul ca sta cu cartea in mana si totusi nu reuseste sa retina, este posibil ca acel copil sa aiba un deficit atentional important, o operativitate intelectuala mai scazuta", atentioneaza Marina Cavassi. Daca familia nu sesizeaza la timp aceste dificultati, ele se acumuleaza si se accentueaza o data cu varsta. Pentru o educatie corecta, mama si tatal trebuie sa faca o distinctie clara intre un copil cu probleme reale si unul care pur si simplu nu este interesat de scoala, are cu totul alte preocupari, chiuleste.

Atitudinea cuplului parental trebuie sa fie una plina de tact, pentru ca este greu de intuit cand o atitudine plina de reprosuri este benefica pentru adolescent si cand nu. De cele mai multe ori, discursul plin de reprosuri de genul: "Nu stii nimic, tu chiar nu esti in stare sa faci ceva bine si sa iei note mari, ca alti copii?" poate duce la blocaje. Adolescentul ajunge sa creada ca este nul din punct de vedere intelectual si urmeaza reactia de demisie scolara: nu se mai implica si refuza sa mai mearga la scoala. Psihologul Marina Cavassi este de parere ca "exista, intr-adevar, si tineri pe care o astfel de atitudine din partea parintilor ii ambitioneaza si ii motiveaza, insa acest lucru se intampla mai rar. De cele mai multe ori, reactia este de demobilizare, de slabire a motivatiei. Tanarul devine complexat, inhibat, cu o teama de esec pe care unii o pastreaza pentru tot restul vietii."

GRESIT. Daca parintele impune copilului un orar strict, aceasta ar putea provoca anxietate. Copilul se duce la scoala cu gandul ca trebuie mereu sa demonstreze ca este cel mai bun. Ceea ce nu constituie o motivatie reala si consistenta, iar ea nu apartine copilului, ci familiei.

STIATI CA...

Psihologul Marina Cavassi ii sfatuieste pe parinti sa nu fie nici prea exigenti, nici prea toleranti. Ea le propune acestora un discurs care motiveaza si se bazeaza pe increderea in posibilitatile tanarului: "Daca am asteptari in ceea ce priveste performantele tale scolare, daca uneori sunt nemultumit de rezultatele tale proaste, este pentru ca am mare incredere in tine. Stiu ca poti fi foarte bun, daca muncesti si te implici, si imi pare rau daca nu o sa fii la nivelul la care sunt convins ca poti fi".

STIRI

SINDROM. De cele mai multe ori, la psiholog se ajunge cand problemele tinerilor sunt deja destul de grave. Sindromul de inhibitie intelectuala este una dintre aceste probleme si se traduce printr-un blocaj. Tinerii simt ca nu mai pot sa se concentreze indeajuns pentru a putea sa invete, nu mai retin. Pe de alta parte, exista o afectiune frecventa in randul adolescentilor, care se numeste nevroza anxioasa. Se manifesta printr-o stare astenica si obsesie in ceea ce priveste scoala. Fobia scolara este o ramura a fobiei sociale: frica de a iesi din casa, de a avea contacte sociale. Acesti tineri nu se pot integra in mediul scolar. FUMAT. Cei mai multi tineri incep sa fumeze la 12-14 ani. Psihologii ii sfatuiesc pe parinti ca, daca au descoperit ca fiul sau fiica lor a inceput sa fumeze, sa nu reactioneze dur si cu nervi. Cea mai importanta in acest caz este comunicarea. Tanarul trebuie sa simta ca vorbeste cu un prieten cu o experienta vasta de viata. SIMPTOME. Tulburarile de tip astenic (nevroza anxioasa, fobia scolara si sindromul de inhibitie intelectuala) sunt insotite de diferite simptome, cum ar fi durerile de cap, varsaturile matinale, ametelile, insomniile, oboseala acuta. In cel mai rau caz se poate ajunge la tulburari de ritm cardiac. Acestea sunt tulburari functionale, fara substrat organic, care sunt asociate cu teama copilului de a se confrunta cu greutatile inerente scolaritatii. De asemenea, la adolescenti mai apar si alte tipuri de manifestari cum sunt: absenteismul, care poate sa duca pana la demisia scolara, instabilitatea, conflictualitatea, aderenta la un grup stradal. Acestea sunt cunoscute sub numele de tulburari de conduita.