Reflexele nou-născutului

Puiul de om vine pe lume cu mai multe reflexe care îl ajută să se adapteze vieţii extrauterine. Deşi în primele zile pare o fiinţă plăpîndă, părinţii nu trebuie să-şi facă griji. Natura l-a înzestrat cu puternice instincte de supravieţuire. Dr Nicoleta Bobe, medic primar pediatru, neonatolog la Spitalul Clinic "Polizu", prezintă reflexele înnăscute ale copilului: reflexul de supt, reflexul de apărare sau Moro, reflexul de clipire, reflexul de orientare, reflexul de apucare sau de agăţare, reflexul de tîrîre, reflexul de păşire, reflexul postural, reflexul de plutire sau de înot, reflexul Babinski.

Puiul de om vine pe lume cu mai multe reflexe care îl ajută să se adapteze vieţii extrauterine. Deşi în primele zile pare o fiinţă plăpîndă, părinţii nu trebuie să-şi facă griji. Natura l-a înzestrat cu puternice instincte de supravieţuire. Dr Nicoleta Bobe, medic primar pediatru, neonatolog la Spitalul Clinic "Polizu", prezintă reflexele înnăscute ale copilului: reflexul de supt, reflexul de apărare sau Moro, reflexul de clipire, reflexul de orientare, reflexul de apucare sau de agăţare, reflexul de tîrîre, reflexul de păşire, reflexul postural, reflexul de plutire sau de înot, reflexul Babinski.

"În mod normal, nou-născutul la termen are toate aceste reflexe. În schimb, prematurilor le lipsesc unele dintre aceste reflexe la momentul naşterii. Ele apar o dată cu dezvoltarea cerebrală, adică pe măsură ce copilul se apropie de vîrsta la care ar fi trebuit să se nască", explică medicul Nicoleta Bobe. Reflexele bebeluşului trebuie privite atît ca mijloace de supravieţuire, cît şi ca procese de bază ale activităţii neurologice. Ele sînt mişcări involuntare, care apar ca răspuns la stimuli externi.

REFLEXUL DE SUPT. În primele ore de viaţă, instinctul de supt îi asigură boţului de om posibilitatea de a se hrăni. La cea mai mică atingere a buzelor se declanşează reflexul de supt. Introducerea în guriţă a sînului, degetului sau tetinei face ca micuţul să înceapă imediat mişcări ritmice de sucţiune. Cu cît copilul este adus mai devreme la sînul mamei, cu atît este mai bine stimulat reflexul de supt. Din păcate, există cazuri de nou-născuţi la termen, fără probleme neurologice, dar care nu au reflex de supt. Unii dintre aceşti micuţi învaţă încet-încet să sugă, cu multă răbdare şi atenţie din partea mamei. Alţii nu reuşesc să se hrănească singuri oricît de mult s-ar strădui mamele şi medicii, în cele din urmă fiind hrăniţi prin sondă gastrică.

REFLEXUL DE ORIENTARE. Suptul este susţinut de reflexul de orientare. La atingerea uşoară sau la mîngîierea unuia dintre obrăjori, bebeluşul se întoarce cu guriţa către partea respectivă. Astfel se orientează în direcţia stimulului şi va începe să caute sînul mamei.

REFLEXUL DE APUCARE. Odată orientat spre sînul mamei, nou-născutul se prinde de acesta. Acest reflex favorizează comuniunea dintre mamă şi prunc, stimulînd secreţia de lapte. Reflexul de apucare se manifestă ori de cîte ori copilul simte ceva în palmă. Aşa se explică cum de puiuţul ne strînge cu putere degetul pe care i-l întindem. Uneori se agaţă atît de strîns, încît poate fi ridicat uşor. Foarte greu îşi va desface mînuţele de bunăvoie. Cel mai bine simţim acest lucru cînd bebeluşul îşi prinde degeţelele în părul nostru. Putem spune că micuţul ne trage de păr din instinct. După vîrsta de 4 luni, acest reflex dispare, fiind înlocuit de gesturi voluntare de apucare a unor obiecte.

REFLEXUL MORO. Numit şi reflex de apărare, acesta este generat de puternici stimuli tactili, vizuali şi auditivi. În urma unei mişcări rapide sau a unui zgomot brutal, copilul reacţionează astfel: îşi întinde tot corpul, depărtează mîinile şi picioarele, după care le apropie rapid. În cazul în care copilul este culcat pe spate, el face acest reflex, se sperie şi începe să plîngă. Dacă însă este culcat pe burtă, el nu mai poate face mişcările respective, nu se sperie şi adoarme la loc. Oricum, este bine ca bebeluşul să doarmă pe burtă. Mămicile nu trebuie să se sperie că nu poate să respire. Tot din instinct, micuţul întoarce capul într-o parte imediat ce este pus pe burtică. Acest reflex îi permite să respire liber.

REFLEXUL DE TÎRÎRE. Cînd bebeluşul este întins pe burtică în timp ce este treaz, el are tendinţa de a se deplasa ca o rîmă. Acest reflex trebuie susţinut de părinţi, pentru că ajută la tonifierea musculaturii copilului. Cu ajutorul acestor mişcări se tonifică musculatura cefei, musculatura coloanei vertebrale, musculatura fesieră şi musculatura membrelor, toate acestea avînd un rol important în dobîndirea poziţiei verticale.

REFLEXUL DE PĂŞIRE. Dorinţa automată de mers apare în momentul în care copilul este susţinut de torace în poziţie verticală şi atinge cu tălpile o suprafaţă dură. El va îndrepta picioruşele încercînd să păşească.

REFLEXUL POSTURAL. Acesta se manifestă în felul următor: cînd capul copilului este întors spre lateral, membrele privite de el se întind, iar celelalte se îndoaie.

REFLEXUL DE ÎNOT. Copilul este capabil încă de la naştere să plutească şi să-şi coordoneze respiraţia în apă. El îşi va mişca automat mîinile şi picioarele cînd este pus în apă. Medicii recomandă stimularea acestui reflex încă de la vîrsta de două luni, dar numai sub supravegherea unui specialist în aquagimnastică.

REFLEXUL BABINSKI. În momentul în care copilul este atins în talpă, el va ridica degetul mare, iar celelalte degete se vor desface ca un evantai. Acest reflex dispare după 4 luni. Prelungirea lui şi după această vîrstă este un semn de afectare neurologică.

EVALUARE. Reflexele trebuie să fie verificate imediat după naştere, în cadrul examenului neurologic. Evaluarea reflexelor se face într-o încăpere luminoasă, la o temperatură confortabilă pentru copil. El trebuie să fie treaz, sătul şi cu scutecele curate. Evaluarea reflexelor va fi făcută cu multă atenţie în cazul nou-născuţilor prematuri, al celor care au avut naştere traumatică sau diverse suferinţe în timpul sarcinii. Dacă viitoarea mamă a avut sîngerări, hipertensiune arterială, afecţiuni ale placentei, medicul pediatru va lua în calcul riscul ca integritatea neurologică a copilului să fie afectată.

SEMNE. Reflexele sînt relevante pentru dezvoltarea copilului şi trebuie urmărite constant de medicul pediatru în primele trei luni de viaţă. Reflexele dispar de regulă la 3-4 luni, cînd se face trecerea de la stadiul de gesturi reflexe, involuntare, la stadiul de gesturi controlate, voluntare şi învăţate. Prelungirea prezenţei reflexelor după vîrsta de 4 luni poate fi indicatorul unor suferinţe cerebrale, arată medicul Nicoleta Bobe.