Şi copiii suferă de artrită

Boală autoimună, fără cauze precise, care în multe cazuri se remite spontan
De regulă, artrita este pusă în legătură directă cu durerile reumatismale acuzate de persoanele vârstnice. Totuşi, de artrită, mai precis de artrită juvenilă idiopatică (AJI) suferă şi copiii. AJI este o afecţiune cronică, autoimună, rară (1 din 100 de copii sub 16 ani), dar extrem de gravă. 

Ce semnifică AJI. Atrita, respectiv un ansamblul de şapte categorii de suferinţe inflamatorii articulare, fără o cauză recunoscută, cu o durată de peste şase săptămâni. Juvenilă, întrucât debutul simptomelor este înainte de vârsta de 16 ani, uneori în primii doi ani de viaţă. Idiopatică, deoarece nu se cunoaşte cauza bolii. Formele AJI se diferenţiază prin simptome sau numărul articulaţiilor implicate. Acestea sunt boli autoimune, ceea se înseamnă că sistemul imunitar reacţionează împotriva propriului organism, fără o explicaţie precisă. Pentru precizarea diagnosticului de AJI, medicul ţine seama de câteva criterii: boala se manifestă înainte de vârsta de 16 ani, artrita durează de mai bine de şase săptămâni (sunt astfel excluse formele de artrite temporare care pot fi consecinţa unor infecţii virale) şi cauzele nu sunt identificate.

O caracteristică a infamaţiei articulaţiilor o reprezintă rigiditatea, mai pronunţată dimineaţa, motiv pentru care, frecvent, copilul încearcă să calmeze durerea menţinând articulaţia într-o anume poziţie. Simptomele AJI sunt diferite: durere articulară, edeme (unele persistente, altele temporare), episoade de febră (39-40 grade Celsius), urticarie concentrată pe faţă, tălpi, trunchi, palme, tulburări de somn etc. Pentru definirea corectă a tipului de AJI şi a copiilor cu risc de complicaţii ale AJI sunt necesare câteva examene medicale. Una dintre complicaţiile AJI este iridociclita (uveita) cronică, inflamare oculară provocată de răspunsul imunitar anormal contra ochiului. Raţiunea pentru care ochiul este legat de inflamarea articulaţiilor nu e stabilită. Evoluţia celor două patologii nu are loc simultan, motiv pentru care sunt necesare examene periodice pentru monitorizarea ambelor boli.

Nu există un tratament care să vindece AJI. Tratamentul prescris permite copiilor să aibă o viaţă normală şi reduce afectarea articulaţiilor (sau a altor organe cum ar fi ochii). Conf dr. Nicolae Iagaru, preşedintele Societăţii Romane de Reumatologie Pediatrică, avertizează că “este important ca boala să fie diagnosticată devreme, iar pacienţii să primească un tratament biologic cât mai precoce”. În AJI se mizează mult pe remisia spontană a bolii. Această remisie este înregistrată la majoritatea copiilor. Dar cum AJI este o boală imprevizibilă, este imposibilă determinarea momentului remisiei şi dacă e una completă şi definitivă. Tratamentul se bazează în principal pe medicamente care inhibă inflamarea şi pe reeducare în sensul mobilizării articulaţiei astfel încât să fie prevenite deformările. Exerciţiile speciale trebuie începute cât mai repede şi efectuate aproape zilnic tocmai pentru a conserva amplitudinea mişcărilor şi forţa musculară.