Ţineţi astmul sub control

Astmul este cea mai frecventă boală cronică întîlnită în rîndul copiilor. Studiile realizate în ţara noastră dovedesc că aproximativ 8% dintre copiii cu vîrste între 6 şi 18 ani suferă de astm. Conferenţiar doctor Ioan Cernătescu, medic primar pneumologie pediatrică la Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului (IOMC) “Alfred Russescu”, prezintă manifestările astmului şi soluţiile pentru ca această boală pulmonară cronică să fie ţinută sub control.

Astmul este cea mai frecventă boală cronică întîlnită în rîndul copiilor. Studiile realizate în ţara noastră dovedesc că aproximativ 8% dintre copiii cu vîrste între 6 şi 18 ani suferă de astm. Conferenţiar doctor Ioan Cernătescu, medic primar pneumologie pediatrică la Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului (IOMC) “Alfred Russescu”, prezintă manifestările astmului şi soluţiile pentru ca această boală pulmonară cronică să fie ţinută sub control.

Simptomele astmului la copil sînt destul de diverse şi diferă în funcţie de vîrstă. Conf. dr Ioan Cernătescu subliniază încă de la început că “un copil cu astm nu trebuie considerat un adult astmatic în miniatură”. Manifestările sînt specifice chiar şi etapelor de vîrstă ale copilului. Într-un fel se manifestă astmul la 3 ani şi altfel la 7 ani.
Şuierat, respiraţie grea, tuse

“Copilul preşcolar poate avea următoarele simptome care să ridice suspiciunea de astm: prezenţa respiraţiei şuierătoare sau fluierate (wheezing), care dovedeşte o dificultate în respiraţie. Alte semne tipice sînt tusea, respiraţia greoaie (dispnee), senzaţia de apăsare în piept (constricţie toracică). De cele mai multe ori, aceste probleme respiratorii sînt precedate de o aşa-zisă «răceal㻓, explică dr Ioan Cernătescu.

Copilul de vîrstă şcolară are simptome asemănătoare, dar se adaugă un semn de gravitate: dificultatea mai mare în respiraţie care determină un fel de retracţie costală. Cu alte cuvinte, copilului “i se văd coastele” cînd inspiră. Din cauza insuficienţei respiratorii, copilul vorbeşte şi respiră greu. O altă trăsătură importantă o constituie repetitivitatea sau recurenţa acestor atacuri astmatice. În general, două-trei manifestări de acest fel trebuie să trezească suspiciunea de astm. La copil, aceste simptome pot fi relativ de mică intensitate, dar sîcîitoare ca frecvenţă. Mulţi părinţi afirmă “copilul meu nu are astm pentru că nu a avut crize de sufocare”. Conf. dr Ioan Cernătescu spune însă că această idee este falsă. Copilul vostru poate să aibă astfel de manifestări, dar nu sub forma unei crize.

Părinţii trebuie să identifice, să observe cu mare atenţie şi să relateze medicului de familie întreg cortegiul de simptome care survin în astm. La rîndul său, medicul de familie trebuie să colaboreze cu pneumologul şi alergologul, astfel încît copilul să beneficieze de un tratament bine condus.

Factori declanşatori

Există o mare diversitate de factori care produc atacuri de astm. Pentru părinţi este mai greu de identificat un singur factor şi sînt tentaţi să spună că atacul a apărut “din senin”, ceea ce nu este deloc aşa. “Întotdeauna există o cauză”, potrivit conf. dr Cernătescu. Infecţiile virale (răcelile) se numără printre cei mai frecvenţi factori declanşatori. Medicii numesc această formă astm indus viral. El iese la iveală mai ales după ce copilul este dat la grădiniţă, cînd începe să răcească des.

O altă categorie de factori declanşatori o reprezintă alergenii de interior (praful de casă, părul animalelor de companie, mucegaiul, umezeala) sau de exterior (polen, praf, substanţe poluante). Medicii numesc această formă astm alergic.
Un copil care tuşeşte după ce aleargă sau tuşeşte şi respiră greu după efort fizic poate avea astm indus de efort. Iată un alt factor declanşator. Emoţiile intense, aerul rece, mirosurile puternice pot de asemenea să provoace crize de astm.

Unul dintre cei mai nocivi factori de risc pentru declanşarea crizelor de astm îl constituie fumatul. Studii certe arată că fumatul în timpul sarcinii constituie un factor de risc major pentru apariţia obstrucţiei la nivelul căilor respiratorii ale copilului. Unii dintre părinţi se “apără” spunînd “noi nu fumăm lîngă copil”. Inutil, copilul vostru este fumător pasiv. Substanţele nocive din fumul de ţigară se impregnează în haine, în mobilă, în pereţi, declanşîndu-i copilului crize de astm.

LIBER LA MIŞCARE. Rolul părinţilor este esenţial în controlul astmului la copil. Dacă îl învaţă ce este această boală şi au grijă să îi administreze corect medicamentele, copilul poate duce o viaţă normală la fel cu cei de vîrsta lui. Astmul nu este un motiv de ruşine sau de eşec în viaţă. Copilul cu astm nu trebuie cocoloşit, nu trebuie scutit de la educaţie fizică. Mişcarea în aer liber, sportul îl vor ţine departe de boală. Tratamentul administrat timp îndelungat, cît şi medicamentele indicate cu 15-30 de minute înainte de efort îi oferă copilului astmatic posibilitatea de a face sport.

SE MOŞTENEŞTE. Studiile au pus în evidenţă prezenţa unor gene implicate în apariţia astmului. Aceasta este dovada că astmul se moşteneşte. În cazul unui copil cu manifestări alergice care au debutat în perioada de sugar (alergii gastro-intestinale, dermatită atopică) şi care provine din părinţi alergici, riscul de a deveni astmatic la 10-11 ani este foarte mare.

INVESTIGAŢIE. Astmul este o afecţiune greu de diagnosticat la copiii mai mici de 3-4 ani. Acum acest lucru este posibil şi în ţara noastră datorită unui aparat modern care înregistrează respiraţia sugarului în somn. Aparatul este unic în ţară şi se găseşte la IOMC “Alfred Rusescu”, în cadrul compartimentului de explorări funcţionale coordonat de conf. dr Ioan Cernătescu. Această investigaţie neinvazivă este utilizată atît pentru diagnosticarea precoce a astmului, cît şi pentru monitorizarea bolii. Astfel, medicul poate observa periodic dacă respiraţia copilului se ameliorează după administrarea tratamentului bronhodilatator.