AVERTISMENT / Nou născuţi condamnaţi la moarte

Una dintre principalele cauze ale mortalităţii neonatale este sindromul de detresă respiratorie. Viaţa a aproximativ 90% dintre nou-născuţii cu acest sindrom este ameninţată, din cauza lipsei fondurilor necesare unui tratament corect.

Sindromul de detresă respiratorie este caracteristic nou-născutului prematur, cu greutate sub 1.500 gr sau vârsta de gestaţie mai mică sau egală cu 32 de săptămâni. Aceşti copii re­pre­zin­tă aproximativ 3% din numărul anual de naşteri, aproape 6.000 de nou-născuţi. Incidenţa bolii creşte odată cu scăderea vârstei gestaţionale.

Mai afectaţi de boală sunt nou-născuţii de sex masculin, dar şi cei din sarcini gemelare (exemplu gea­mă­nul al doilea), cei cu asfixie/hipoxie perinatală (cu debut intrauterin, determinat în general de patologia maternă de sarcină).

Peste 80% dintre prematurii afectaţi de această patologie au un risc crescut faţă de ceilalţi de a deceda în primele zile de viaţă. Deoarece afecţiunea este cauzată în principal de imaturitatea pulmonară, ceea ce înseamnă deficit cantitativ şi calitativ de surfactant, o substanţă ce se găseşte în mod normal în cantităţi suficiente în plămânul unui nou-născut normal.

PROTOCOALE STANDARD
În întreaga lume, profilaxia şi tratamentul acestei patologii se efectuează prin administrarea de surfactant,
conform unor protocoale standard, în secţii de terapie intensivă neonatală. Surfactantul este substanţa activă deficitară din plămânul imatur al prematurului, administrarea produsului medicamentos endotraheal având rol de substituţie, dar şi de stimulare a sintezei proprii. Prin administrarea de surfactant exogen, mortalitatea neonatală la prematurii afectaţi de sindromul de detresa respiratorie se reduce cu 60%-80%, adică în cazul ţării noastre cu peste 1.300 decese/an.

Mai mult, această terapie ar scurta durata de spitalizare, incidenţa complicaţiilor şi s-ar reduce costurile necesare îngrijirii micuţilor pacienţi. S-ar economisi astfel bani, care ar putea fi dirijaţi către celelalte sectoare din sistemul sanitar.

Printre complicaţiile sindromului de detresă respiratorie amintim în special handicapul neurolo­gic (ex. hemoragie cerebrală urmată de paralizii motorii) şi respirator (ex. displazie bronho-pulmonară, astm bronşic) pe termen lung. În momentul de faţă, în întreaga lume, administrarea de surfactant este utilizată pentru scăderea incidenţei detresei respiratorii, a com-plicaţiilor ei, a mortalităţii şi handica-pului pe termen lung, generate de această boală.

TRATAMENTE DOAR PENTRU 10%
În ţara noastră, programul naţional de diagnostic precoce, prevenţie primară şi secundară, monitorizare şi recuperare a unor afecţiuni cronice la copil a fost iniţiat în 1996 în secţiile de neonatologie (cele care au compartimente de terapie intesiva neonatală) ale clinicilor de obstetrică-ginecologie. Dar deocamdată sistemul nostru precar de sănătate aco­peră până la 10% din numărul nou-născuţilor ce ar trebui trataţi, alocând sume derizorii (aproximativ 150.000 Euro, comparativ cu bugetul total alocat sănătăţii de peste 5 miliarde de euro!), pentru tratamentul cu medicaţie adecvată al copiilor ce suferă de acest sindrom. Deci peste 90% din nou-născuţii cu acest sindrom suferă, se chinuie şi mare parte mor.
Asta în timp ce, în Ungaria, ţară cu o populaţie la jumătate comparativ cu România, alocă pentru această medicaţie specifică un buget de aproximativ 15 ori mai mare.

DECESE
Mortalitatea neonatală este o componentă principală a morta­lităţii infantile, respectiv 6,9%, adică 1.475 de decese/an, altă componentă fiind mortalitatea post-neonatală, respectiv 5,1%0, adică 1.099 decese/an. O subcomponentă a mortalităţii neonatale o reprezintă mortalitatea neonatală precoce, respectiv 4,9%, adică 1052 decese/an.

Sursă:  Ministerul Sănătăţii Publice – Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii, anul 2007