Bătaia copiilor nu-i ruptă din Rai

Profesorul Murray Straus de la Universitatea din New Hampshire (Statele Unite) este autorul unui studiu internaţional care demonstrează că bătaia aplicată copiilor nu e ruptă din Rai. Dimpotrivă, bătaia scade sub medie coeficientul de inteligenţă al copiilor. Studiul a fost prezentat în cadrul conferinţei internaţionale consacrate violenţei şi traumatismelor de la San Diego, la 25 septembrie.

Evident, toţi părinţii îşi doresc copii inteligenţi. Dar studiul profesorului Murray Straus aduce dovezi potrivit cărora această dorinţă a părinţilor chiar se poate îndeplini dacă ei vor renunţa să aplice pedepse corporale copiilor lor. În studiul său, profesorul Murray a folosit un eşantion reprezentativ format din 806 copii americani, cu vârste între 2 şi 4 ani, şi 704 copii între 5 şi 9 ani. Cele două grupe de copii au fost testaţi periodic. Copiii între 2 şi 4 ani care nu ştiu ce este bătaia la funduleţ au, în medie, coeficiente de inteligenţă mai mari cu 2,8 puncte, comparativ cu semenii lor care cunosc acest tratament din partea părinţilor. De altfel, inclusiv copiii între 5 şi 9 ani, care nu primesc porţia de bătaie, au, în medie, coeficiente de inteligenţă mai mari cu 2,8 puncte, faţă de cei care cunosc pe pielea lor ce înseamnă bătaia.  

Cu cât părinţii îşi bat copiii mai mult, cu atât dezvoltarea mintală a micuţilor este mai lentă. Chiar şi un număr mic de palme poate contribui la scăderea IQ, explică profesorul Murray Straus. Profesorul american a mai stabilit o legătură între coeficientul de inteligenţă medie aparţinând locuitorilor unei ţări şi numărul persoanelor care îşi bat copiii.

Scăderea coeficientului de inteligenţă din cauza pedepsei corporale are două explicaţii susţinute de acest studiu. În primul rând, sancţionarea corporală provoacă un stres major copiilor, stres care persistă aproximativ două-trei săptămâni după acest nefericit episod. În al doilea rând, stresul cauzat de o pedeapsă prin bătaie este asociat cu o accentuare a simptomelor posttraumatice. Un copil care are experienţa pedepselor corporale trăieşte într-o prelungită stare de teamă ca şi cum în orice clipă vine asupra lui cu lucruri teribile. Aceste simptome ar fi în opinia cercetătorilor americani coroborate cu un coeficient intelectual scăzut.

În opinia psihologului Mirela Zivari, "bătaia aplicată în mod frecvent este un mod de a folosi forţa ta de adult pentru a înspăimânta şi a obliga un copil să ţi se supună. Copilul nu poate învăţa prin bătaie ce i se cere, el poate înţelege doar să nu se manifeste. Când bătem un copil, adulţi fiind, înseamnă că am încetat să mai gândim (reflectăm). De ce să nu încercăm să explicăm copilului care este motivul pentru care la vârsta de 2 ani nu trebuie, nu are voie să facă ceea ce tocmai a făcut? Părinţii care au obiceiul de a-şi bate copiii nu trebuie sa fie surprinşi dacă aceştia lovesc la rândul lor când sunt contrazişi sau se simt frustraţi. Copiii care lovesc pentru că acesta este modelul deprins de la părinţi vor avea probleme la grădiniţă în grupurile de copii sau, mai târziu, la şcoală".