Bijuteria din genunchi

Multe minuni a creat Dumnezeu! Una dintre ele e construcţia genială a fiinţei umane. A migălit Dumnezeu la proiectul privind organismul omului şi a creat ceva greu de descris.

Bijuteria aceasta care este organismul omenesc are nevoie de alte dimensiuni de cuvinte, cele obişnuite fiindu-i strâmte. În fiecare colţişor al organismului omenesc, Creatorul a reuşit o operă de artă. În aceste rânduri ne vom minuna în faţa unui giuvaer nepreţuit care este genunchiul. Vom vedea câtă risipă de genialitate a făcut Creatorul punând la cale arhitectura şi mecanismul acestui genunchi.

Perfecţiune
Păi nu dăm decât un exemplu: cât de perfecte sunt suprafeţele osoase din genunchi, câtă prelucrare senzaţională a realizat Dumnezeu pentru ca aceste suprafeţe osoase din genunchi să fie extraordinar de netede, de lipsite de asperităţi. Cele mai scumpe şi perfecţionate tehnologii de prelucrare a suprafeţelor realizate la NASA n-au reuşit să lustruiască la perfecţiune suprafeţele. Ei bine, suprafeţele oaselor care se întâlnesc în articulaţia genunchiului sunt atât de netede încât au două sute de armstrong. Deci, sunt de o sută de ori mai fine şi fără rugozităţi faţă de maxima realizare ştiinţifică. În genunchi ai crede că există o teribilă instabilitate. Sunt două capete de os, ca nişte bile, care alunecă pe o suprafaţă osoasă plată ca o tipsie. Şi cu toate astea, genunchiul este pe cât de mobil pe atât de stabil, fiindcă este ţinut în echilibru de hăţurile unor ligamente sofisticate. Să vedem însă cum este construit genunchiul. Explică profesorul doctor Andrei Firică, şeful Clinicii de Ortopedie de la Spitalul Colentina, un nume de rezonanţă în elita ortopediei mondiale. E bine să se ştie că orice fractură în genunchi aduce repede uzura, adică artroză. Chiar dacă se montează ligamente artificiale, tot nu se reuşeşte o echilibrare similară celei de la mama ei a componentelor genunchiului, astfel că el se degradează în artroză. La mobilitatea şi rezistenţa genunchiului participă nu numai oasele şi ligamentele, ci şi tăria muşchilor vecini, ca şi lichidul de "ungere" de o compoziţie chimică specială. Coapsele vin puţin oblic în genunchi, pentru ca toată greutatea să se împrăştie perfect pe platoul osului tibie. Există ligamente de mai multe tipuri care realizează stabilitatea genunchiului. Ligamentele colaterale sunt ca nişte hăţuri în părţi care se opun balansării genunchiului. Mai există două ligamente încrucişate înăuntrul genunchiului, care se opun unei nedorite mişcări precum mişcarea sertarului. Mai există ligamentele rotulei, care leagă muşchiul coapsei de rotulă, denumit cvadriceps. Acest muşchi al coapsei este cel mai puternic muşchi din corpul omenesc. Rotula este de fapt un scripete care dublează şi chiar triplează forţa muşchiului coapsei, cvadriceps. Ligamentele au în ele terminaţiuni nervoase care acţionează ca nişte semafoare în stare să regleze reacţia muşchilor faţă de poziţia corpului nostru sau de mişcarea lui.

Pe loc şi în mişcare
Când stăm pe loc, lucrează fibrele musculare de reacţie lentă, care ne ajută să stăm în picioare fără să ne obosească muşchii. Când ne mişcăm sau suntem pe punctul de a cădea, intră în funcţiune fibrele musculare de reacţie rapidă, care generează contracţia muşchilor. La bătrâni se împuţinează fibrele musculare de reacţie rapidă. Din acest motiv, vârstnicii cad aşa de uşor, fiindcă fibrele musculare de reacţie rapidă nu mai pot să acţioneze brusc pentru a redobândi echilibrul corpului. La fel se petrece în genunchi când vine semnalul de a acţiona fibrele reacţiei lente sau fibrele reacţiei rapide. Când stăm pe loc, muşchii trimit semnale tibiei ca acest os de sub genunchi să se rotească uşor şi labele picioarelor să se îndepărteze spre exterior pentru a dispune de o bază de susţinere mai mare.

Când mergem sau alergăm, muşchii comandă o deplasare a labei piciorului uşor spre interior. În genunchi există un lichid sinovial, un strat de 1-2 mm. Acest lichid este vâscos când genunchiul se mişcă, dar totuşi stăm pe scaun. În această poziţie, lichidul sinovial asigură ungerea oaselor. Când omul se ridică în picioare şi greutatea lui apasă pe genunchi, lichidul se transformă în ceva mai vâscos, ca un gel, pentru a amortiza forţele. Când unora le pocnesc genunchii la mişcare e semn că lichidul sinovial nu mai are cea mai bună compoziţie, dar nu e nimic grav. Genunchiul e construit cu asemenea perfecţiune încât el se mişcă, se torsionează, îşi schimbă direcţia de deplasare, plus că genunchiul trebuie să suporte şi greutatea corpului. Cartilajul genunchiului nu este un cartilaj obişnuit. El e construit din fibre care pleacă vertical şi apoi devin orizontale. Astfel se poate deforma şi în lateral, şi în faţă, şi în spate fără să se deformeze. Meniscurile din genunchi sunt cartilajele dintre suprafeţele osoase.

Artroscopie
Apariţia artroscopiei, care poate vizualiza starea meniscului şi care permite chiar intervenţii, a făcut ca meniscul să fie menajat. El nu se mai scoate în întregime decât rar şi poate să fie cârpit sau să se decupeze numai o porţiune din el, cea stricată. Când ştiinţa a descoperit toate aceste misiuni superbe ale genunchiului s-au dezvoltat, căpătând rafinament, intervenţiile operatorii, dar şi diagnosticele, iar protezele de genunchi au înregistrat progrese.

Cum se vede că, în urma unui traumatism, s-a întâmplat ceva rău în genunchi? Când bolnavul are genunchiul întins, dacă medicul nu simte o mobilitate spre lateral, pacientul poate scăpa de operaţie, dar va sta în ghips trei săptămâni.

CONCURS. Era o vreme când, la cea mai mică stricare a meniscurilor, medicii se grăbeau să le îndepărteze. Era chiar un concurs între chirurgi: care scoate cel mai repede un menisc. Cu timpul s-a dovedit că era o greşeală. Îndepărtarea meniscului ducea mai repede la uzură, adică la artroza genunchiului.

LIGAMENTE. Dacă, după un accident, cu genunchiul întins, medicul îi simte pacientului o mobilitate în lateral înseamnă că sunt rupte ligamentele colaterale, inclusiv capsula articulaţiei, fiind necesară operaţia. Dacă genunchiul este îndoit la 90 de grade şi după accident el are o mişcare ca de sertar, înainte şi înapoi, această mobilitate anormală demonstrează că s-au rupt complet ligamentele încrucişate şi e necesară o intervenţie chirurgicală complexă.

MENISC. Rolurile meniscurilor în genunchi sunt multe şi importante. Meniscurile anulează nepotrivirile între osul femur al coapsei şi platoul tibiei care vine de sub genunchi. Când genunchiul primeşte greutatea corpului în mod asimetric, atunci când sărim sau alergăm, meniscurile fac forţele să se concentreze în centrul platoului tibiei, unde osul este mai puternic. Meniscurile repartizează uniform membrana sinovială, acel lichid care lubrifiază articulaţia. Meniscurile, prin elasticitatea lor, absorb toate şocurile. Prin toate aceste calităţi, meniscurile reduc frecarea din genunchi.