Bisturiu cu aspirină

Viziunea modernă asupra accidentului vascular cerebral este că, oricare ar fi etapa de gravitate a bolii, medicina tot poate face ceva-ceva.

Nu mai pluteşte acea psihologie defetistă asupra accidentelor vaselor din creier, însă este foarte importantă viteza cu care se acţionează, pentru că trebuie să se intervină urgent.

Care sunt terapiile în cazul accidentului vascular cerebral ischemic, adică prin neirigare cu sânge, forma tranzitorie, explică acad. prof. doctor Constantin Popa - şeful neurologiei româneşti.

În primul rând, din rândul tratamentelor cu medicamente de mare importanţă este aspirina, fiindcă ea, bătrâna aspirină, împiedică agregarea, adică strângerea trombocitelor din sânge şi lipirea lor de pereţii arterelor, precum şi efectul ei de preîntâmpinarea formării cheagurilor. Vasele mai au şi un sistem propriu de autoapărare împotriva aterosclerozei cu depunere de plăci de grăsime pe pereţi şi împotriva cheagurilor.

Vasele se apără singure, secretând o substanţă, prostaciclina, care are efect de dilatare a vaselor şi de preîntâmpinare a formării cheagurilor. Însă cei care au ateroscleroză au necazul de a produce puţină prostaciclină şi, de aceea, efectul favorabil al organismului este limitat. Tocmai din acest motiv, la cei cu ateroscleroză este necesară adăugarea de aspirină. Cantitatea de aspirină trebuie să asigure lupta împotriva plăcilor de ateroscleroză şi a cheagurilor, dar dozajul aspirinei trebuie făcut în aşa fel încât să nu anuleze efectul benefic al prostaciclinei secretate chiar de vase.

Celor care au avut un accident vascular cerebral trecător li se dă aspirină în cantitate mică, 200-300 mg pe zi, şi asta toată viaţa. Metode mai moderne asociază aspirina cu dipiridamolul. A apărut şi un alt medicament modern cu efect de aspirină, şi anume clopidogrelul. Dacă tratametnul cu aspirină nu dă rezultate, se folosesc şi medicamentele anticoagulante.

Când inima bolnavă lansează cheaguri în sânge, medicamentul anticoagulant este obligatoriu cu administrare pe timp lung. Când aspirina şi medicamentul anticoagulant nu sistează repetarea accidentului vascular cerebral tranzitoriu se apelează la cardiologia intervenţională. Se dilată vasul înfundat cu sondă cu balonaş la capăt şi se montează un stent, adică un manşon ce ţine deschis vasul.

Când situaţia este mai gravă se apelează şi la chirurgia vasculară care taie vasele înfundate de la gât şi răzuieşte stratul intern al peretelui vasului, cu cheaguri cu tot. Pentru a nu se forma cheaguri se lipeşte în zona operată şi un petec preluat din alte vase ale bolnavului.