x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea familiei Cancerul orofaringian şi infecţia HPV

Cancerul orofaringian şi infecţia HPV

de Dr Dana Tinică    |    03 Noi 2010   •   00:00
Cancerul orofaringian şi infecţia HPV
Sursa foto: /Thinkstock

Declaraţia din urmă cu câteva luni, prin care cunoscutul actor Michael Douglas recunoştea că suferă de cancer orofaringian în stadiu avansat (dar cu 80% şanse de supravieţuire), a stârnit multe controverse în media, dar şi în lumea medicală din SUA, care au profitat de ocazie să tragă un nou semnal asupra acestei maladii.



Cancerele orofaringiene (care afectează în principal baza limbii, amigdalele şi faringele) au un procent destul de redus de supravieţuire: peste cinci ani (circa 50%). Şi asta nu pentru că ar fi foarte virulente, ci pentru că sunt diagnosticate, de obicei, în stadii avansate. În SUA, de exemplu, sunt descoperite aproximativ 34.000 de noi cazuri anual, iar în total, în lume, 480.000 pe an, o frecvenţă mai mare fiind observată în Franţa şi în Ungaria.

Avertismentul lansat de medici este nu atât creşterea frecvenţei maladiei, cât schimbarea profilului patologic. Astfel, dacă în trecut se considera că factorii de risc sunt fumatul şi consumul excesiv de alcool (şi mai ales asocierea lor), iar pacienţii erau în mod frecvent bărbaţi cu vârsta peste 50 de ani, în ultimele două decenii s-a constatat o înmulţire a tumorilor asociate cu infecţia HPV. Riscul cel mai mare îl au bărbaţii în jurul vârstei de 40 de ani, nu neapărat fumători sau băutori. Concluzia este că, deşi fumatul şi alcoolul rămân factori clar determinanţi în producerea cancerului orofaringian, totuşi, incidenţa acestor tumori a scăzut din cauza atitudinii şi măsurilor adoptate împotriva fumatului. În schimb, în această perioadă, cancerul orofaringian asociat cu HPV a crescut, dublându-se la persoanele între 40 şi 50 de ani. Este implicat în primul rând tipul HPV 16, dar şi HPV 18, ambele incriminate în geneza cancerului de col uterin.

Un studiu desfăşurat în Suedia pe durata a 30 de ani a arătat că, dacă în anii '70, doar 25% dintre tumorile orofaringiene erau asociate cu HPV, între 1990 şi 2000, incidenţa a ajuns la 57%, iar după anii 2000, la 68%. Între 2006 şi 2007, s-a ajuns la un procent ameţitor, de 84%, deşi studiile americane indicau 72%, ceea ce a făcut ca medicii să prezică o explozie ,,epidemică" a acestor cancere în viitor. Asta pentru că orice persoană care a avut mai mult de şase parteneri de sex oral are un mare risc de boală, iar infecţia se contactează în jurul vârstei de 20 de ani, pentru ca neoplasmul să fie descoperit în jur de 40 de ani.

Cauza este deci, în mod evident, schimbarea practicilor sexuale, practicarea cu predilecţie a sexului oral, care, deseori, nu este considerat ,,sex cu adevărat" (acest lucru aduce o relaxare a conştiinţei şi, în plus, pare o metodă simplă de contracepţie) şi creşterea numărului de parteneri. În consecinţă, se face deseori neprotejat, ceea ce, pe lângă contaminarea cu HPV, mai poate aduce şi alte infecţii grave: herpes, chlamidia, gonoree, HIV. De exemplu, studii făcute în SUA au arătat că jumătate dintre adolescenţi fac sex oral (chiar dacă 10%-20% nu au practicat încă sex vaginal), iar în Marea Britanie, dintre tinerii cu vârste între 16 şi 21 de ani, aflaţi în perioada de studii (deci consideraţi mai bine informaţi), 80% nu se protejau în timpul sexului oral, deşi o faceau sistematic pentru sexul vaginal.

Dacă în trecut infecţia HPV era considerată o boală exclusiv feminină, evoluţia de dată recentă arată că bărbaţii contactează, transmit infecţia şi dezvoltă tumori asociate HPV. Riscurile acestea sunt mai mici în ceea ce priveşte localizarea genitală (cancerul penian, de exemplu), dar sunt mai mari decât la femei în ceea ce priveşte cancerele orofaringiene. Singura consolare rămâne faptul că aceste tumori sunt mai uşor curabile, au un prognostic mai bun decât cele care nu sunt legate de HPV.

Primele simptome sunt vagi, nespecifice: durere în gât (nu neapărat puternică, dar persistentă) sau ureche, dificultăţi de înghiţire, răguşeală, hemoragii, nodul sau senzaţia de "ceva" în gât. La apariţia lor este recomandat să vă prezentaţi la medic, cel mai bine la un specialist ORL. (Mai multe informaţii în legătură cu acest subiect vă oferim în Jurnalul de sănătate din data de 9 noiembrie, la rubrica "Medicul de familie").

×
Subiecte în articol: viaţă sănătoasă