x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea familiei Când durerea biliară persistă şi după operaţie

Când durerea biliară persistă şi după operaţie

de Dr Dana Tinică    |    04 Sep 2011   •   21:00
Când durerea biliară persistă şi după operaţie

Durerea ce vine de la bila, produsa din cauza unei colecistite (inflamatii ale vezicii biliare) sau a unui calcul biliar, este intensa, prelungita si afecteaza grav viata bolnavului. Pe de alta parte, afectiunile respective predispun la aparitia unor com­pli­catii. De obicei, pacientii opteaza res­ponsabil pentru interventia chirurgicala cu indepartarea vezicii biliare, care este foarte raspandita azi si se desfasoara fara complicatii si cu o evolutie postoperatorie buna. Cu toate acestea, in 20% dintre cazuri, pacientii descopera cu neplacere ca durerile persista. Asta nu inseamna ca operatia a fost inutila, deoarece a rezolvat o importanta problema de sanatate, ci indica existenta unei alte anomalii, si anume disfunctia sfincterului Oddi. Afectiunea apare mai frecvent la femei, in jurul varstei de 40-50 de ani.

Canalul biliar si canalul pancreatic principal se deschid in duoden (prima portiune a intestinului subtire) foarte aproape unul de celalalt, intr-o zona numita Ampula Vater. Aceasta este inchisa de un sfincter (adica un muschi cu fibrele dispuse circular), numit sfincterul Oddi. Daca exista probleme la acest nivel, sfincterul nu se deschide eficient si astfel nu lasa sa treaca secretiile respective, necesare digestiei. Acestea stagneaza pe canale si determina durere sau, mai grav, atacuri repetate de pancreatita. Cau­za poate fi stenoza (in­gus­tarea) sfinc­te­rului, de obicei din cauza unui proces de inflamatie sau fibroza ori disfunctia acestuia, fara sa existe o modificare anatomica, ci doar un spasm prelungit. Afec­tiu­nea se manifesta prin episoade repe­ta­te de durere ab­dominala, intensa, continua, locali­za­ta in partea superioara a ab­do­me­nu­lui, in dreapta sau in centru, care apar dupa ce ati man­cat si pot dura cateva ore.

Durerea este in­so­tita de greata, varsaturi, mai rar de dia­ree, fe­bra sau frisoane. Deseori, se inre­gis­treaza si modificari paraclinice, adica alterarea testelor hepa­ti­­ce sau di­la­tarea ductului biliar, vizi­bile pe eco­gra­fie sau la colangiografie. Exista insa si cazuri in care singura manifes­tare a sindromului este du­rerea, ceea ce face dificila precizarea diagnosti­cu­lui. Pentru aceasta se face fie o eco­grafie endoscopica, fie colangiopancreatografie prin rezonanta mag­­netica. In ultima instanta, daca in ur­ma celorlalte investigatii nu se ob­ti­n rezultate concludente, iar crizele du­­reroase sau episoadele de pancrea­tita acuta persista, se re­cur­ge la co­lan­giopancreatografie retro­grada en­do­s­­copica. Aceasta este cea mai eficienta investigatie, din pa­ca­te greva­ta de anumite riscuri, cum ar fi de­clan­­sarea unei pancreatite, per­mi­tand examinarea zonei, dar si ma­­­­su­rarea presiunii in sfincterul Oddi (care este mai crescuta in caz de dis­­functie). De asemenea, permite si rea­lizarea unei interventii daca e ne­ce­sar, de exemplu, corectarea unei ste­noze sau indepartarea unui calcul.

In formele usoare, tratamentul presupune folosirea de medicamente cu efect antispastic, care produc relaxarea sfincterului. Daca acestea nu dau rezultate sau daca se evi­den­ti­a­za o stenoza a sfincterului, se va face plastia acestuia, fie prin incizie chirurgicala, fie pe cale endoscopi­ca, insotita, eventual, de plasarea unui stent pe canalul pancreatic, pentru a asigura deschiderea eficienta a acestuia si prevenirea unei pancreatite.

×
Subiecte în articol: sănătatea familiei