Când nervii sunt în suferinţă

Orice activitate a corpului nostru - mişcare, senzaţie sau funcţionare a organelor interne - este controlată de nervi. Afectarea nervilor produce efecte extrem de variate.

Nervii motori controlează toate mişcările voluntare, transmiţând impulsurile de la creier la muşchi, nervii senzitivi transmit informaţiile culese din exterior spre creier, iar sistemul vegetativ controlează procesele fiziologice (respiraţia, activitatea cordului, digestia sau excreţia).

În consecinţă, afectarea nervilor motori se manifestă prin slăbiciune musculară, atrofia muşchilor, tre­mu­ră­turi sau alte mişcări involuntare şi, în final, pareză sau paralizie. Lezarea ner­vi­lor senzitivi se caracterizează prin durere sau arsură, amorţeală, furnicături sau înţepături, scăderea sensibilităţii locale.

Su­ferinţa fibrelor vegetative se evi­den­ţiază prin diverse tulburări: scăderea sensibilităţii la durere, ceea ce face ca, de exemplu, afecţiuni extrem de grave, cum ar fi angina pectorală sau chiar infarctul miocardic să rămână fără nici un ecou, transpiraţii, ameţeli, uscăciunea gurii şi ochilor, tulburarea motilităţii şi secreţiei digestive, disfuncţii ale vezicii urinare, probleme de dinamică sexuală etc. De remarcat că aceste tipuri de manifestări se pot combina prin afectarea simultană a mai multor tipuri de fibre nervoase.

CAUZE
Etiologia lor este diversă, începând cu diverse traumatisme externe sau compresiuni care se exercită asupra nervilor, aşa cum se întâmplă prin pensarea nervilor în diferite suferinţe ale vertebrelor şi discurilor intervertebrale. Diabetul zaharat se însoţeşte frecvent, în circa 50% dintre cazuri, de neuropatie, ce poate lua oricare dintre cele trei forme sau poate prezenta o simptomatologie asociată. Cancerul acţionează prin comprimarea, strivirea nervilor, dar şi prin efectul secundar al radio şi chimiote­rapiei.

Bolile autoimune (scleroza multiplă, lupusul, miastenia gravis etc.)  se însoţesc frecvent de afectare nervoasă. Unele medicamente, excesul de alcool, deficienţele alimentare (carenţa de vitaminele B 6 sau B12), intoxicaţiile cu plumb, mercur sau arsenic sau stări infecţioase (infecţiile herpetice, HIV, hepatita C, boala Lyme care se transmite prin muşcătura de căpuşă) prezintă aceleaşi simptome.

Tratamentul nevropatiei depinde foarte mult de evoluţia şi terapia afecţiunii cauzale (tratament chirurgical în traumatisme sau cancer, reglarea glicemiei în diabetul zaharat, tratarea bolilor autoimune etc.). Oricum, simptomele sunt progresive şi de aceea este important să vă prezentaţi la medic imediat după ce sesizaţi apariţia primelor semne clinice.

Paralel cu tratamentul etiologic, medicul vă poate prescrie un tratament pentru combaterea durerii, constând în antialgice sau alte produse medicamentoase care au efect similar (doze mici de antidepresive triciclice sau anticonvulsive).