Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt parinti perfecti? Greu de spus. Cert este ca exista mame si tati care incearca sa fie buni parinti. Aflati in continuare 'decalogul' care va invata sa fiti parinti.
A fi un bun parinte se invata. Pe acest principiu se bazeaza lucrarea 'Ce puteti face pentru a fi buni parinti' realizata de psihoterapeutul francez Elodie Cingal, specialist in psihoterapia familiei. Cele 10 reguli formulate de specialistul francez sunt simple si usor de respectat daca parintii sunt atenti la nevoile specifice copilului. De altfel, acest 'decalog' deriva din nevoile copilului:
l) nevoia de a fi iubit si de a iubi persoanele importante din viata lui: parinti, frati, surori, bunici etc.;
l) nevoia de a se simti ocrotit si in siguranta atat fizic, cat si emotional;
l) nevoia de a fi atins, mangaiat;
l) nevoia de a nu fi neglijat;
l) nevoia de a fi tratat cu consideratie si interes;
l) nevoia de a se exprima si de a primi raspuns la ceea ce comunica;
l) nevoia de a explora mediul inconjurator;
l) nevoia de a respecta reguli si limite clare, coerente si educative.
'Decalog'
Pentru a va indeplini cu succes rolul de parinti, incercati sa tineti seama de urmatoarele 10 porunci.
1)Iubiti-va copilul! A-i arata copilului dragostea este o conditie esentiala pentru dezvoltarea armonioasa a acestuia. Iubirea fata de copil inseamna in mod concret a-l saruta, a-l lua in brate, a-l privi in ochi si a-i spune 'te iubesc', dar si a face lucruri impreuna: jocuri, pregatirea mesei, plimbari, discutii etc.
2)Stapaniti-va stresul! Ce se intampla cand parintele este stresat? Nu mai este disponibil pentru copilul sau si, in consecinta, ii arata mai putina afectiune. Mai mult, cand parintele este tensionat, nervos, stresat, copilul simte acest lucru si crede ca asta se intampla din vina lui.
3)Aratati-i copilului ca mama si tata se iubesc si se respecta! Copilul observa calitatea relatiei dintre parinti si, foarte important, se bazeaza pe modul in care mama si tata interactioneaza pentru a intelege relatiile interumane. De exemplu, cand copilul aude ca parintii se cearta sau ca unul dintre parinti il insulta pe celalalt, micutul intelege ca asa este normal sa se intample intre oameni si va copia comportamentul adultilor. Totodata, certurile in familie sunt traumatizante pentru copil, il fac sa se simta in nesiguranta, abandonat, neglijat.
4)Incurajati copilul sa devina autonom! Permiteti-i sa se joace cu alti copii, bineinteles, supraveghindu-l de la distanta, lasati-l sa mearga singur, nu il obligati sa va tina de mana, invatati-l sa manance singur sau sa se imbrace singur daca solicita si este capabil sa faca acest lucru. Un parinte hiperprotector, care vede pericole peste tot transmite copilului sau frica, anxietate, care mai tarziu in viata se pot transforma in izolare, inadaptare, lipsa de comunicare.
5)Oferiti-i sansa de a invata! De la a-i permite copilului sa experimenteze lucruri noi pana la a-i cumpara carti si a-l inscrie la gradinita sunt tot atatea actiuni menite a-i oferi dreptul la invatare si educatie. De asemenea, parintii ii arata astfel ca au incredere in competentele si valorile sale.
6)Asigurati-i copilului un trai decent! Parintii trebuie sa faca tot posibilul pentru a asigura o sursa sigura de venit in cadrul familiei sau, daca se confrunta cu dificultati financiare, sa se comporte in asa fel incat acestea sa nu-si puna amprenta asupra copilului.
7)Impuneti reguli si limite! A-l invata pe copil ca exista reguli inseamna adaptarea in societate. Aceasta este una dintre cele mai sensibile misiuni ale rolului de parinte si depinde foarte mult de: tact, rabdare, intelegere, cunoasterea copilului. Mai exact, fiecare parinte trebuie sa-si observe copilul pentru a descoperi metoda care functioneaza: unii sunt sensibili la recompensa-pedeapsa, altii se conformeaza daca sunt ignorati. Ideal ar fi ca impunerea regulilor sa se faca cu ajutorul explicatiilor, comunicarii. Pedeapsa corporala nu are ce sa caute in educarea copilului. Bataia nu este rupta din Rai. O palma aplicata unui copil nu este decat expresia unui parinte frustrat, lipsit de tact, stresat, neinformat, sever.
8)Aveti grija la sanatatea copilului! Asigurati-i hrana sanatoasa si consultati medicul ori de cate ori starea copilului impune acest lucru. Efectuati controalele periodice, vaccinurile obligatorii si fiti receptivi la eventualele semne de imbolnavire.
9)Cultivati spiritualitatea in cadrul familiei! In masura in care acest lucru corespunde convingerilor parintilor, acestia trebuie sa formeze in sufletul copilului si sa incurajeze credinta in Dumnezeu.
10)Cresteti-va copilul intr-un cadru de viata sigur! Sentimentul de a fi in singuranta ii confera copilului liniste, confort, incredere. Un copil care se simte in nesiguranta dezvolta o forma de hipervigilenta care devine daunatoare in dezvoltarea sa. Copilul aflat intr-o permanenta stare de incertitudine isi va consuma energia incercand sa se protejeze, in loc sa o foloseasca pentru a invata lucruri noi.
Cum ne aratam dragostea
Psihoterapeutul Stefania D. Nita, presedintele Asociatiei Romane de Psihanaliza de Cuplu si Familie, comenteaza aceste 10 porunci adresate parintilor. Ea ne atrage atentia in primul rand asupra a ceea ce inseamna oferirea dragostei parintilor catre copiii lor. 'De multe ori, aratarea dragostei pentru copii este inteleasa ca o insiruire necontenita de satisfacere a nevoilor acestora, indiferent de etapa de dezvoltare a copiilor. Spre exemplu, desi copilul a trecut de mult peste etapa in care nu se poate imbraca singur, parintele va sari in ajutor si va continua sa il imbrace, aparent, ca dovada a dragostei pe care i-o poarta. Sau ori de cate ori copilul plange si isi doreste in mod «urgent» si «acum» o jucarie, ceva dulce sau ceva de imbracat etc., parintii vor sari sa satisfaca cerinta copilului, din nou ca aparenta dovada a iubirii pentru acesta', remarca specialistul nostru.
Ea nu foloseste intamplator cuvantul 'aparent'. Pentru ca aceste asa-numite 'dovezi de dragoste' pot reprezenta, pe de o parte, neputinta parintilor de a putea trasa limite si de a introduce reguli in relatie cu copiii. Pe de alta parte, capcana intinsa de manifestarea dragostei prin aceste dovezi de iubire consta de fapt in nevoia parintilor de a-si indeplini dorintele din propria copilarie. Auzim de multe ori: '... Ofer copilului meu toata dragostea mea si tot ce nu am avut in copilarie... Tot ce nu am primit eu va avea copilul meu. Nu va duce lipsa de nimic asa cum am trait eu'. Ceea ce conduce la transformarea copilului in mijlocul si calea principala de reparatie a unei copilarii traite mai putin satisfacator de parinti.
Autonomie
In opinia psihoterapeutului Stefania D. Nita, 'copilul este o persoana de sine statatoare, diferita si particularizata mental, afectiv, ca personalitate si ca necesitati in raport cu parintii. Presupunerea ca «noi stim mai bine» ce ii lipseste sau de ce are nevoie, mai ales dupa varsta la care copilul este capabil sa-si poarte singur de grija, este de multe ori eronata. Jucaria, papusa, avionul pe care ni l-am dorit, dar nu l-am avut si pe care il luam in doua-trei exemplare ori de cate ori copilul cere o jucarie nu inseamna ca pentru acesta va avea o alta semnificatie decat de inca un obiect in lada pentru jucarii. Evitarea sau ratarea alegerii unei profesii pe care ne-ar fi placut sa o urmam si spre care ne indreptam cu incrancenare copiii nu inseamna ca este ceea ce ar fi potrivit pentru nevoile acestora.
Asa cum fortarea copiilor de a urma cursuri de pian – balet – limbi straine – pictura, fara a tine cont de ceea ce vrea sa faca si de ceea ce copilul arata ca face cu placere, nu inseamna ca facem toate acestea din dragoste pentru el'. Specialistul nostru considera ca, din punct de vedere psihologic, o dovada importanta de iubire pentru copil este de a ne raporta la el ca la o persoana apta sa simta, sa inteleaga si sa colaboreze cu noi in alegerea impreuna a activitatilor, jucariilor, vestimentatiei etc. Iubirea fata de copil se manifesta prin modul in care reusim sa il consideram o personalitate in ansamblul sau. Este bine sa nu ignoram, ci, dimpotriva, sa incurajam potentialul si capacitatea acestuia de a se dezvolta, de a face alegeri, autonom si diferit de drumul pe care noi ca parinti vrem ca fiul sau fiica noastra sa il aiba.
Sfatul psihologului
Psihologul Stefania D. Nita (foto) le recomanda parintilor 'sa nu se incapataneze a fi perfecti. Aceasta formula este cea mai periculoasa pentru dezvoltarea copiilor. Pentru ca asteptarile acestor parinti vor fi intotdeauna foarte mari de la copiii lor. De cele mai multe ori, acesti parinti care tind spre perfectiune scapa din vedere ca ai lor copii nu au nevoie de parinti perfecti. Copiii au nevoie de parinti prezenti. Prezenti si disponibili pentru a le oferi dragostea, prezenti suficient de mult timp, astfel incat copilul sa nu se simta nici abandonat, nici sufocat'.
