Cîntarul provoacă dependenţă

Este judecătorul suprem, antrenorul ideal, profesorul exigent... Cîntarul ajunge să ne guverneze viaţa. Nu se mulţumeşte doar să ne afişeze greutatea corporală, ci uşor-uşor se transformă într-un obiect de care devenim dependenţi.

Este judecătorul suprem, antrenorul ideal, profesorul exigent... Cîntarul ajunge să ne guverneze viaţa. Nu se mulţumeşte doar să ne afişeze greutatea corporală, ci uşor-uşor se transformă într-un obiect de care devenim dependenţi.

Între o persoană obsedată de siluetă şi cîntarul pe care-l “consultă” zilnic se dezvoltă o legătură periculoasă. El nu mai este privit ca un simplu aparat, ci este considerat un adevărat prieten sau duşman, evident, în funcţie de kilogramele pe care le afişează. Aceasta este teoria psihoterapeutului elveţian Gérard Apfeldorfer, autorul volumului “Mîncaţi în pace” (“Mangez en paix”). Potrivit acestuia, cînd cîntarul arată două kilograme în minus, el este privit cu ochi buni, căci ne dă încredere. În schimb, cînd afişează 500 de grame în plus, cîntarul devine o sursă de stres, un inamic, care ne face să ne simţim vinovaţi pentru că ne-am îngrăşat.

“Cîntarul, o maşinărie cît se poate de obiectivă, generează şi întreţine în cazul persoanelor obsedate de siluetă o serie de idei false legate de propriul corp, de greutate şi de alimentaţie”, susţine psihoterapeutul Gérard Apfeldorfer. Totul începe în momentul în care ne aşezăm pe cîntar avînd în minte ideea fixă de a atinge greutatea ideală. “Problema este că greutatea ideală este rareori compatibilă cu starea de bine şi de echilibru. De ce? Pentru că majoritatea celor care cad în capcana siluetei ideale ţin diete drastice, se înfometează, se privează de unele substanţe nutritive esenţiale, atitudine care pune organismul la grea încercare”, subliniază Apfeldorfer. El recomandă “să nu ne pierdem timpul şi sănătatea alergînd după greutatea ideală, ci mai degrabă să căutăm greutatea cu care ne simţim bine. Mai exact, este vorba despre acea greutate pe care ne-o menţinem pe termen lung şi fără efort în condiţiile în care plecăm urechea la nevoile organismului”.

CAPCANE. În opinia psihoterapeutului elveţian, cîntarul joacă şi rolul unui fals nutriţionist. Una dintre cele mai periculoase prejudecăţi este următoarea: “Greutatea este ţinută sub control atît timp cît sunt excluse din dietă alimentele hipercalorice”. Cîntarul impune acest control al alimentaţiei, transformînd corpul într-un obiect care trebuie supravegheat şi supus interdicţiilor. Asta face din cîntar un adversar şi nu un partener în demersul menţinerii unei greutăţi echilibrate. În plus, orice este interzis devine cu atît mai tentant. De aceea, nici un aliment nu trebuie exclus din dietă.

Cîntarul ne mai întinde o capcană. El ne furnizează cifre, iar noi avem tendinţa de a acorda încredere oarbă statisticilor. “Greutatea pe care o afişează cîntarul nu este însă un adevăr ştiinţific. Fiecare individ este unic, are propriul metabolism, profil genetic, stil de viaţă etc. Or, cîntarul nu spune nimic despre aceste particularităţi, el reduce individul la o masă de kilograme”, consideră Gérard Apfeldorfer.