Vindecarea aceste boli începe cu modul de comunicare a diagnosticului şi a tratamentelor
"Când am ajuns în Franţa, ca medic, m-a frapat demnitatea pacientului când păşeşte în cabinetul medicului. Există un dialog de la egal la egal, deşi este un raport inegal între pacient şi medic. Pacientul suferă şi are nevoie de sprijin de la medic". Este amintirea medicului radioterapeut Rodica Ivanov, stabilit în Franţa din 1981, venit la Bucureşti special pentru a pregăti Forumul bolnavilor de cancer şi al familiilor lor, găzduit recent de Institutul Cultural Francez.
La acest Forum, organizat de Asociaţia Franceză de Ajutor Medical pentru Români (AFAMR) şi Ambasada Franţei la Bucureşti, medici specialişti, psihologi şi preoţi ortodocşi, greco şi romano-catolici, dar şi pacienţi s-au aflat faţă în faţă cu cancerul.
Forumul a debutat prin demistificarea teribilei boli. Toţi participanţii la Forum au fost de acord că, în prezent, cancerul nu mai este grozăvia de boală de altădată. Dacă este depistat înainte de a-şi scoate colţii şi asigurările de sănătate îşi fac treaba, atunci sunt şanse mari ca pacientul să se apropie mult de vindecare, susţine medicul Rodica Ivanov, secretarul AFAMR. Depistarea în faze incipiente este esenţială. Pentru că printr-o operaţie minoră boala poate fi vindecată, în timp ce, în faze avansate, intervenţiile chirurgicale sunt mutilante şi cu şanse mult mai mici de vindecare. Din păcate, pacientul cu neoplasm din ţara noastră poate foarte uşor fi prins într-o capcană periculoasă. Din cauza lipsei de educaţie el este ispitit de oferta venită de la tot felul de naturişti care au proliferat periculos în ultima vreme.
De asemenea, participanţii la Forum au fost de acord asupra faptului că procesul de vindecare începe de la modul în care pacientului i se aduc la cunoştinţă diagnosticul şi tratamentele. Preotul Horia Nicolae Prioteasa, coordonator al preoţilor din spitale, este de părere că "nu trebuie ascuns diagnosticul, deoarece orice amânare poate afecta pacientul". Această poziţie poate fi surprinzătoare pentru cei care susţin că este mai indicat să ascundem bolnavului diagnosticul real tocmai pentru a nu-i spori suferinţa şi deznădejdea. Mai ales că pentru mulţi pacienţi cancerul este sinonim cu o condamnare la moare. În sprijinul acestei concepţii, preotul Prioteasa se pune în situaţia, cum se se spune în mod curent, "ce aş face dacă mâine aflu că am cancer". "Consider că începutul vindecării începe din clipa în care aflu diagnosticul. Şi primul lucru pe care l-aş face este să am o discuţie deschisă cu medicul care se ocupă de mine, căruia îi voi cere să nu-mi ascundă nimic, tocmai pentru a mă putea pregăti din toate punctele de vedere".
Întrebarea este cine îşi asumă misiunea comunicării diagnosticului? Profesorul doctor Dorin Sarafoleanu formulează răspunsul plecând de la faptul că această boală trebuie abordată de o echipă multidisciplinară: oncolog, chirurg, anatomopatolog, psiholog... Este momentul luării în primire a pacientului. Fiecare membru al echipei are propriul lui discurs adresat pacientului. Discursul va ţine seama de informaţiile pe care le are pacientul privitor la boala lui şi, în funcţie de acestea, se decide asupra modului de comunicare, în aşa fel încât el "să-şi ducă boala în demnitate". Aşa cum spunea părintele Prioteasa, trebuie să ţinem seama că pacientul intră în spital vertical, cu gândul de însănătoşire, de întoarcere acasă. Dar boala îl pune la pat, la orizontală. În aceste clipe, sprijinul lui îl reprezintă Dumnezeu şi Medicul.
"Cancerul este o boală psihosomatică şi trebuie luată în ansamblul ei. De asemenea, trebuie ţinut seama că orice stres, orice lovitură psihică influenţează sistemele de apărare şi, astfel, suntem în situaţia de a fi vulnerabili în faţa bolii", ne avertizează profesorul Dorin Sarafoleanu. Un rol important în acest moment îl are psihologul. Dar şi aici pacientul român este dezavantajat. Deoarece se pot număra pe degetele de la o mână secţiile de oncologie care au un psiholog.
Dar pacientul român este din nou şi din nou dezavantajat comparativ cu semenul lui din Franţa, de exemplu. Deoarece Casa de Asigurări îi amputează continuu lista de medicamente necesare chimioterapiei. Deoarece Ministerul Sănătăţii nu reuşeşte să iniţieze screening pentru depistarea precoce a unor forme frecvente de cancer. În Franţa, la ora actuală, prin sistemul de asigurări se efectuează controale gratuite pentru cancerul de col uterin, colorectal, de piele. Deşi asociaţiile bolanvilor de cancer sunt consecvente asupra necesităţii întocmirii registrului naţional al bolnavilor de cancer, totuşi la noi autorităţile promit, dar nu fac nimic.
Citește pe Antena3.ro