Ficatul gras

Este o veritabilă pacoste legătura în gaşcă făcătoare de rele a ficatului gras şi a sindromului metabolic X, care cuprinde obezitate, diabet, colesterol şi trigliceride crescute şi hipertensiune arterială.

Explică boala de ficat gras profesor doctor Alexandru Oproiu, şef de şcoală în medicina tubului digestiv. Viclenia ficatului gras constă în aceea că în jur de 70% dintre bolnavi nu recepţionează nici un semn de prezenţă a bolii. Ceilalţi 30% resimt o oarecare astenie, un gen de oboseală greu de definit şi nejustificată. Semnele sunt vagi şi în rândul lor se înregistrează şi ceva tulburări de somn, adică insomnie. Bolnavii de ficat gras, dar nu mulţi dintre ei, se plâng şi de crampe musculare, adică de cârcei la picioare, mai ales noaptea. Cu ficatul gras se asociază şi o coagulare mai mare a sângelui, adică se fac cheaguri ce pot să ducă la infarct, accident vascular cerebral, varice. Steatoza simplă e prima etapă de încărcare cu grăsime a celulelor ficatului. Etapa a doua, mai grea, este steatohepatita, când au apărut şi procese de inflamaţie în ficat. Unele steatohepatite sunt staţionare, însă 8%-12% evoluează spre ciroză. S-au înregistrat şi cazuri, e drept, puţine, în care din faza a doua de stetohepatită boala a făcut pasul înapoi. Pe parcursul a zece ani, 25% dintre steatozele simple trec în etapa a doua. Din rândul celor cu steatohepatită, 8%-12% trec la ciroză, dar tot lent, în circa zece ani. Fibroza e acea întărire a ţesuturilor ficatului ca urmare a inflamaţiilor, când apar un fel de cicatrice care înseamnă că ţesutul ficatului nu mai lucrează. Ciroza este etapă cea mai înaintată, deci fibroză. Principala metodă de tratament în ficatul gras nealcoolic este scăderea în greutate prin regim alimentar, mişcare şi, la nevoie, medicamente pentru slăbit.