Fonfăiţii şi nasul înfundat

Românul are o vorbă luând în derâdere oamenii cu voce mai înfundată, mai voalată, mai neclară, denumindu-i fonfi. Medicina spune că, totuşi, fonfăiţii n-au un defect de vorbire, ci că nasul lor e înfundat şi vocea lor este guturală. Nimeni de pe planeta asta nu a scăpat de nasul înfundat. Unii fac des necazul ăsta, alţii mai rar. Depinde cât de viguroasă e armata de autoapărare, oştirea de anticorpi, adică imunitatea.

Nasul înfundat, cel atât de des prilej de văitat al oamenilor, poate să fie cauzat şi de un guturai chior, de o răceală banală.  Dar nasul înfundat poate ascunde şi boli grave. Explică acest capitol important profesorul doctor Codruţ Sarafoleanu, şeful Clinicii ORL - Spitalul Sf. Maria.

Ne apără de bacterii
Nasul este un organ complex şi uneori te uimeşte ce performanţe poate atinge. Una dintre misiunile nasului este să încălzească aerul respirat. Păi, gândiţi-vă, ce performant schimbător de căldură, ce excelent încălzitor este nasul, dacă, pe parcursul lungimii lui de numai 7-8 cm, el încălzeşte şi cu 60 de grade Celsius şuvoiul de aer al respiraţiei! Chiar aşa, la vârful nasului, dacă este ger, se pot atinge şi minus 30 de grade Celsius, iar la finalul nasului aerul respirat trebuie să ajungă la plus 30 de grade Celsius. Deci, iată că 7 cm de nas au putut, în mare viteză, să încălzească aerul cu 60 de grade. Şi această misiune importantă se realizează prin umplerea cu sânge cald a ţesuturilor din interiorul nasului. Dar nasul mai are şi alte roluri. El umezeşte aerul respirat şi îl curăţă, precum un filtru, de particulele nedorite. Cine e obligat să respire pe gură, din cauza nasului înfundat, are neplăceri tocmai fiindcă, intrat pe gură, aerul e mai rece, uscat şi nepurificat. Nasul ne apără eliminând particule şi substanţe rele, prin gestul reflex al strănutului.

O altă misiune e mai puţin cunoscută. Nasul ne apără de bacterii prin unele enzime aflate în lacrimile ce ajung în spatele nasului. Iar a treia formă de autoapărare prin nas se realizează chiar cu ajutorul anticorpilor produşi în mucoasa nazală. În mod banal, nasul secretă între doi şi patru litri. Nu ne vine să credem că, pe parcursul unei zile, secreţiile nasului ar putea să umple două sau patru sticle. Aceste secreţii le înghiţim şi nu ne dăm seama de cantitatea mare fabricată de nas. De-abia când suntem răciţi producţia de secreţie a nasului este mai mare decât 2-4 litri şi de aceea ne curg mucozităţile. Un alt rol important al nasului este pornit de la faptul că, în mucoasa nasului, există senzori ai mirosului. Un nas înfundat ne micşorează acuitatea olfactivă.

În nasul înfundat se inflamează mucoasa nazală, adică se inflamează ţesutul ce înveleşte în interior nările. În viroze, această mucoasă, ce tapetează interiorul nasului prin inflamare, îşi măreşte volumul şi astfel se reduce suprafaţa de trecere a aerului respirat. Calea de intrare a aerului prin nas se micşorează şi când sunt multe mucozităţi. Nu este cazul să facem abuz de picături puse în nas pentru desfundare, fiindcă ele în exces şi o lungă perioadă ajung să usuce mucoasa nasului, care devine cronic inflamată. Picăturile în nas se pun doar 5-7 zile.

La copii
Cea mai frecventă cauză de nas înfundat la copii vine din partea polipilor. Polipii copilăriei se află în spatele nasului. Amigdalele, dar şi polipii participă la consolidarea imunităţii copilului. Această construire a imunităţii se face prin lupta organismului autoapărându-se de răceli. Deci, răcind şi luptându-ne cu propriile forţe, consolidăm sistemul imunitar de autoapărare. De aceea se spune că nu trebuie scoase pompieristic amigdalele, cum era la modă acum o vreme. Un copil trebuie să facă 3-4 amigdalite fără puroi pe an, pentru ca, luptându-se cu ele, să-şi întărească sistemul imunitar. Aceste amigdalite simple sunt atât de cunoscutul roşu în gât. Ca urmare a virozelor, răcelilor repetate, polipii cresc. Ei îşi măresc volumul pentru a fabrica mai mulţi anticorpi care luptă cu virozele. Când polipii cresc prea mult, împiedică respiraţia pe nas. În spatele nasului, ei constituie un veritabil baraj, aşa că omul e obligat să respire pe gură. Copiii care, din pricina polipilor prea mari, sunt siliţi să respire pe gură, sunt palizi, dorm prost noaptea, n-au poftă de mâncare, fonfăie. Ei fac des boli ale aparatului respirator superior, tocmai fiindcă respirând pe gură aerul intră mai rece, uscat şi plin de particule nedorite. Când observă că odrasla lor respiră pe gură şi în somn, părinţii trebuie să ducă micuţul la ORL.

Dacă polipii continuă să rămână crescuţi prea mult, apar şi complicaţiile. Ei împiedică respiraţia pe nas, dar blochează şi aerisirea urechilor, astfel că apare otita seroasă ce produce şi tulburări de auz. Operaţia de polipi se face când blochează respiraţia. Oamenii să înţeleagă cum că intervenţia chirurgicală de scoatere a polipilor nu se prea face cu laserul decât în cazuri rare.

La adulţi
Cea mai întâlnită cauză de nas înfundat la adulţi este deviaţia de sept. Mai mult de jumătate din populaţia lumii are deviaţie de sept. Această suferinţă înseamnă că peretele despărţitor din interiorul nasului este strâmb şi împiedică o respiraţie normală. Septul nazal, deci peretele ce împarte interiorul nasului în două nări, este format în partea din faţă din cartilaje, iar în partea din spate din oase. Este septul acesta ca un geam de ceas din cartilaje, care este încadrat într-o ramă rigidă de os. Cartilajele cresc mai repede decât oasele şi acest sept se înconvoaie, se deformează. Aşa apare deviaţia de sept. Nu există decât o singură cale pentru a rezolva deviaţia de sept: intervenţia chirurgicală. Oamenii să nu se sperie, fiindcă anestezia performantă îi face să nu simtă dureri în timpul operaţiei şi chirurgul ORL-ist rearanjează oasele şi cartilajele, astfel încât să fie pe mijlocul nasului şi ca un perete drept. Nu apar vânătăi la ochi şi alte neplăceri, fiindcă operaţia se face prin interiorul nasului, internarea este doar de o zi-două, iar operaţia nu este estetică, ci pentru o funcţionare mai bună a respiraţiei.