Fuga degetului mare

Oamenii inteleg prin monturi proeminenta aparuta pe fata interioara a labei piciorului, adica acea deformatie din josul degetului mare.
Dar doctor Rodica Marinescu, unul dintre ortopezii de valoare, membru al Asociatiei Americane de Artroscopie si medic primar la Sectia de Ortopedie a Spitalului Colentina, explica stiintific fenomenul de mont, aratand ca degetul mare fuge spre afara, dar in deformatie e prins si metatarsianul degetului mare, adica osul din prelungirea acestuia. Acesta aluneca spre interior. In formele avansate, degetul mare incaleca degetele doi si trei si urmeaza fenomenul de degenerescenta, de artroza in articulatia degetului mare. Degetul al doilea ia forma de ciocan, devine cocosat, tuguiat si va dati seama ce greu poate purta incaltamintea un om cu monturi.
Parca mai des sufera de monturi femeile, fiindca este de vina incaltamintea necorespunzatoare, adica un varf ascutit si foarte stramt asociat cu un toc inalt. Intra in discutie si un factor genetic, dupa cum si unele boli reumatismale pot interveni defavorabil.

Unghiul dintre degetul mare si osul metatarsian unu poate fi intre 15-50 de grade, ilustrand gradul de deformatie. Mai intai se incearca o terapie constituita din incaltaminte adecvata, masaj si fizioterapie pentru sporirea mobilitatii articulatiilor. Incaltamintea adecvata inseamna o piele moale si o talpa care sa respecte configuratia normala a talpii cu cele doua arcuiri. Nu este de neglijat nici obiceiul de a purta talonete, caci monturile se asociaza de regula cu piciorul plat. Este o terapie si purtarea de orteze, mai ales noaptea, acele aparate care sa impiedice fuga degetului mare. Daca masurile de mai sus nu au dat rezultate si devizatia este mare se trece la operatie, care actioneaza asupra partilor moi, cum ar fi capsula articulara si ligamentele, dar si asupra oaselor. Nu este suficienta razuirea cocoasei osului din partea interioara, caci montul recidiveaza.