Orice persoană trecută de 40 de ani şi care are rude de sânge bolnave de glaucom prezintă un risc major de boală glaucomatoasă ce debutează fără simptome şi reprezintă principala cauză de orbire, avertizează Doina Şelaru, medic primar la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Bucureşti. Glaucomul este echivalent cu o creştere a presiunii în interiorul ochiului, ce duce la deteriorarea nervului optic. Întocmai ca la un infarct miocardic, ţesutul nervului otic nu mai este irigat suficient.
Sunt mai multe forme de glaucom: primar cu unghi deschis reprezentând majoritatea cazurilor (80%), cu unghi închis (20%). Galucomul cu unghi deschis este asimptomatic şi mai dificil de diagnosticat, în timp ce cel cu unghi închis are un debut brusc prin dureri mari de cap, senzaţie de vomă, diagnosticul punându-se mai uşor. Atât glaucomul cu unghi deschis, cât şi cel cu unghi închis sunt dobândite. Există şi glaucomul congenital, când copilaşul vine pe lume cu această afecţiune. Sunt cazuri rare, aşa-zisul “ochi de bou”, ochi mărit, care atrage atenţia pediatrului şi permite intervenţia rapidă a specialistului.
Glaucomul este deseori asociat cu o creştere a presiunii intraoculare, dar poate exista şi atunci când presiunea este normală. Şi invers putem avea o presiune intraoculară mare fără însă a avea glaucom. Limitele presiunii intraoculare considerate normale sunt între 12-13 mm/Hg şi 20-21 mm/Hg. Dacă variaţiile între aceste limite sunt peste cinci la măsurătorile efectuate dimineaţa şi seara, dar şi între valorile de la cei doi ochi este un prim semnal că este vorba de glaucom. Medicul specialist procedează la o monitorizare atentă a pacientului pentru a elabora o curbă a valorilor minime şi maxime, prin măsurători succesive, are nevoie de aparate speciale pentru a formula un diagnostic corect şi a prescrie tratamentul optim. Trebuie ştiut că tratamentul existent împiedică evoluţia bolii, este strict individualizat în funcţie de stadiile de boală ale fiecărui pacient în parte şi impune controale cu regularitate pentru tot restul vieţii.
Nu este cunoscută o cauză exactă a producerii glaucomului, dar boala este asociată, în majoritatea cazurilor, cu presiunea crescută la nivelul ochiului, cauzată de un dezechilibru al fluxului de umoare apoasă. La pacienţii sănătoşi, această umoare apoasă este produsă şi eliminată din ochi în proporţii aproximativ egale, menţinându-se o presiune constantă în interiorul ochiului. În cazul pacienţilor cu presiunea intraoculară crescută, ochiul produce această umoare apoasă, dar nu o poate elimina cu un debit normal. În timp, acest dezechilibru poate deteriora nervul optic şi poate conduce, treptat, la orbire. Factorii care influenţează creşterea presiunii intraoculare sunt: vârsta, istoricul familial, integritatea nervului optic, starea câmpului vizual, grosimea corneană crescută sau rata de evoluţie a bolii. Nu se ştie exact câte persoane suferă de glaucom în ţara noastră. Dar din datele cumulate de la medicii oftalmologi se presupune că sunt aproximativ 140.000. Aceştia beneficiază de tratamente din patru clase de medicamente, în totalitate compensate.
Citește pe Antena3.ro