x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea familiei Greşeli care ucid copii

Greşeli care ucid copii

de Magda Marincovici    |    02 Iun 2010   •   00:00
Greşeli care ucid copii

Profesorul doctor Gheorghe Burnei, şeful Clinicii de Ortopedie Pediatrică, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Marie Sklodovska Curie" din Bucureşti, consideră că una dintre cauzele decesului copilului de 9 ani cu fractură de antebraţ este şi lipsa medicilor specializaţi în ortopedie pe­diatrică.



Reputatul specialist în or­to­pedie pediatrică, profesorul Burnei, atrage atenţia că, iată, din nenorocire, o greşeală făcută în 2006, prin desfiinţarea ortopediei pediatrice, îşi ara­tă colţii în 2010. Cristian Marian Gri­gore, în vârstă de 9 ani, a murit la patru zile după ce a fost adus la Spita­lul Judeţean de Urgenţă Slatina cu o fractură la antebraţul stâng. Medicii i-au pus o atelă gipsată şi l-au externat. Ulterior, starea copilului s-a agravat şi a fost supus unei operaţii de am­pu­tare a braţului. Copilul a fost trans­ferat la secţia de terapie intensivă şi, ulterior, cu un elicopter SMURD, la Spitalul „Grigore Ale­xandrescu" Bucureşti. Dar copilul a murit în timpul transportului.

La ora actuală, în ţara noastră, mai sunt aproximativ 12-14 ortopezi pe­diatri, 50% dintre ei fiind pregătiţi de profesorul Gheorghe Burnei. Această situaţie are două cauze: pe de o parte, desfiinţarea ortopediei pediatrice în anul 2006, iar, pe de altă parte, pre­gă­tirea mediocră a unor medici. În pre­z­ent, deficitul major de ortopezi pe­diatri este parţial acoperit de chi­rurgi pediatri, dar şi aşa numărul lor total este între 20 şi 24 ortopezi pentru copii.

Dacă nu s-ar fi renunţat la ortopedia pediatrică, anual, 10-12 me­­dici s-ar fi pregătit pentru această specialitate. Dar s-a ignorat importanţa medicului oroped pediatru, în condiţiile în care peste 50% dintre copii, care sunt şi cei mai expuşi pericolului fracturilor de membre, sunt din mediul rural şi nu au şansa de a fi transportaţi în timp util la Bucureşti - Spitalele „Marie Curie" şi „Gri­gore Alexandrescu" - sau în alte câteva centre universitare, unde mai sunt or­topezi pediatri.

Între argumentele care susţin necesitatea revenirii rapide la pregătirea de ortopezi pediatri, profesorul Gheorghe Burnei îl mai adaugă şi pe cel al particularităţilor pa­cientului-copil. Acesta nu are reac­ţii atât de severe în episoadele febrile, co­pilul, comparativ cu adultul, are mult mai des evoluţii ex­plo­zi­ve. „Ca în medicina veterinară, co­pi­lul trebuie permanent supravegheat, tocmai din cauza acestor particularităţi".

După 2006, deficitul s-a adâncit şi pentru că din puţinii ortopezi pe­dia­tri unii au plecat în străinătate, alţii au renunţat la medicină din cau­za salariilor umilitoare.
Evident, în acest caz dramatic este şi o componentă de slabă pregătire profesională. În cazul acestui copil, se impunea o evaluare după o clasificare standard în toată Europa şi în funcţie de cele trei trepte de clasificare şi în raport de subtipurile respective se stabileau priorităţile: un tratament pentru infecţie şi un tratament pentru fractură. Probabil, în acest caz, prioritar era tratamentul pentru infecţie, deşi este posibilă administrarea concomitentă a ambelor tratamente, spune profesorul Burnei.

„În clinica noastră se diagnostichează şi se tratează toată gama afecţiunilor aparatului locomotor la persoanele cu vârste între 0 şi 8 ani şi, în unele cazuri, după 18 ani (studenţi, elevi sau pacienţi care au fost trataţi pentru afecţiunea respectivă în clini­ca noastră până la împlinirea vârstei de 18 ani). Anul trecut, aici au fost in­­ternaţi 1.284 de pacienţi pentru aceştia fiind practicate peste 1 de in­te­­r­­venţii chirurgicale", precizează pro­fesorul Gheorghe Burnei.

×
Subiecte în articol: viaţă sănătoasă medicina pediatrie