Haideţi să învingem astmul!

Astmul este o boală cronică de plămâni. Ea se caracterizează prin probleme de respiraţie care apar şi dispar şi prin unele simptome: lipsa de aer, respiraţie şuierătoare, senzaţie de apăsare în piept şi tuse.

În timpul unei respiraţii normale, aerul circulă liber în şi afară din plămâni. Atunci când astmul nu este sub control, căile respiratorii sunt îngroşate, umflate şi inflamate şi sunt mult mai sensibile la schimbările de mediu. Aşa se produce o criză de astm. În timpul crizei de astm, mucoasa căilor respiratorii se îngustează, muşchii din jurul acesteia se contractă, iar mucusul blochează căile respiratorii din plămâni, ceea ce face respiraţia tot mai dificilă.

Simptomele astmului variază de la oră la oră, de la zi la zi, de la săptămână la săptămână, de la lună la lună. Adesea, se agravează în timpul nopţii şi în primele ore ale dimineţii. Severitatea astmului variază, de asemenea, de la individ la individ. Astmul apare la orice vârstă, dar este mai frecvent la copii. Fără a se găsi suficiente explicaţii, 50% din totalul copiilor cu astm scapă de simptomele acestei boli după pubertate.

Persoanele cu astm au căile respiratorii foarte sensibile, creându-le o predispoziţie la simptome de astm atunci când se află în contact cu factori de mediu numiţi "declanşatori". Printre aceştia sunt:
● polenul
● fumul de ţigară
● spori de mucegai
● blana animalelor
● acarieni, praf
● mirosuri puternice (gazele de eşapament, parfumuri etc.)
● gândaci de bucătărie
● poluarea aerului
● alimente (ouă, nuci, soia, grâu, peşte etc.)
● unele medicamente (aspirină, ibuprofen)
● infecţii virale
● aerul rece, vântul puternic
● emoţiile puternice, stresul

Diagnosticul
Pe baza simptomelor, a istoricului, examenelor şi testelor, medicul specia­list va stabili diagnosticul de astm. Printre testele de laborator care măsoară funcţia pulmonară sunt:
Testul PEF. Acesta implică suflarea într-un dispozitiv numit "peak flow metru". O persoană cu simptome de astm are un PEF mai mic decât una sănătoasă.

Testul VEMS. Pentru acest test se foloseşte un aparat numit spirometru, care măsoară cantitatea de aer expirat într-o secundă. Persoana cu simptome de astm expiră doar o mică parte din aerul din plămâni în prima secundă şi va avea nevoie de mai multe secunde pentru a da afară tot aerul. Testul este simplu, nedureros şi durează între 10 şi 15 minute, oferind rezulta­tul pe loc. 

De asemenea, medicul mai poate recomanda testul de provocare bronşică, radiografie pulmonară, testarea la alergeni, teste de sânge. Trebuie să reţinem că orice persoană cu astm are perioade fără simptome şi cu simptome. Totuşi, chiar dacă pacientul se simte bine, el trebuie să urmeze strict recomandările medicului specia­list şi să nu renunţe la tratamente.

De asemenea, trebuie ştiut că majoritatea pacienţilor cu astm trăiesc cu această boală, având grijă să o ţină sub control. Ceea ce este decisiv, întrucât astmul netratat corect poate deveni un handicap care, uneori, poate pune viaţa în pericol, ne avertizează profesorul doctor Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie.

SUB CONTROL. O persoană cu astm controlat este o persoană care:
● Prezintă simptome minime (sau chiar niciun simptom).
● Nu se trezeşte noaptea din cauza simptomelor.
● Nu foloseşte deloc (sau foloseşte foarte rar) medicaţia de salvare.
● Poate să facă efort fizic ca şi o persoană obişnuită, fără limitări ale activităţilor fizice.
● Are funcţia pulmonară normală (sau aproape normală – măsurată prin probe specifice).
● Nu are crize de astm (sau sunt foarte rare).
Unul din indicatorii cei mai importanţi ai lipsei de control a astmului este spitalizarea. La nivel internaţional, obiectivul este redu­cerea spitalizărilor din cauza astmului cu 50% până în 2015.EREDITATE. Dacă unul dintre părinţi suferă de astm sau de alte boli alergice, creşte posibilitatea ca şi copilul să facă aceste boli.

STATISTICĂ. În lume, rata de incidenţă a astmului creşte în medie cu 50% la fiecare deceniu. În ţara noastră, numărul estimativ al persoanelor cu astm, inclusiv copii, atinge un milion. În întreaga lume, se înregistrează o creştere alarmantă a numărului persoanelor suferinde de astm.

EPIDEMIE DE ASTM. Cauzele astmului nu sunt încă bine înţelese şi creşterea vertiginoasă a prevalenţei acestei boli, peste tot în lume, constituie unul dintre cele mai mari mistere ale medicinei moderne. În anii ’90, oamenii de ştiinţă credeau că poluarea cauzată de motoarele diesel şi de alţi factori ar putea fi cauza epidemiei de astm. Astăzi, ei consideră această problemă ca fiind mult mai complexă. Pentru a explica prevalenţa îngri­jorătoare a astmului, mulţi cercetători examinează rolul factorilor genetici şi al felului în care sistemul imunitar uman se dezvoltă în primii ani de viaţă.