Oamenii fac des confuzia între halucinaţii şi delir. Toţi avem percepţie prin informaţii din mediu, prin analizatori, vizuali, auditivi, tactili, gustativi, olfactili şi există analizatori mai complicaţi care dau informaţii din interiorul nostru. De exemplu, omul vede un pahar şi prin circuite informative asta ajunge la creier. Într-o percepţie trebuie să existe obiectul percepţiei (la noi paharul), analizatorul (adică ochiul), căile de la nivelul ochiului la creier şi centru de analiză a informaţiei de pe creier. În halucinaţii există totul, dar nu există obiectul percepţiei. Adică, omul cu halucinaţii vede paharul fără ca acesta să existe. Unii aud o melodie care nu există. E o percepţie falsă. Alţii aud voci şi ele nu sunt. Alţii au halucinaţii gustative, speriindu-se că sunt otrăviţi. Spre deosebire de halucinaţie, în iluzie obiectul există, dar mecanismul spre creier este perturbat. Există halucinaţii, percepţii false şi, totuşi, omul nu e bolnav. De exemplu, halucinaţiile când omul trece de la somn la trezire sau de la veghe la somn, aşa că el nu este bolnav. Apar halucinaţii la unii oameni care nu sunt bolnavi, dar sunt intoxicaţi cu heroină, canabis etc. Când suferă de halucinaţii, imediat omul trebuie să consulte un medic. Există halucinaţii cu critică, omul vede şobolani, se îngrozeşte şi consultă medicul. Omul este conştient că ceva e în neregulă. În bolile psihice majore există halucinaţii fără critică. Omul spune că aude voci, dar nu merge la doctor. Halucinaţia nu e neapărat schizofrenie, dar e necesară o terapie cu medicamente.