Laserul din gât şi nas

Aşa cum RMN a devenit buchetul de prescurtări aflat în vorbirea tuturor, înaintea lui altă modă, care persistă şi azi, şi-a făcut loc în cerinţele pacienţilor. Azi, toată lumea vrea să i se facă un examen RMN, adică de rezonanţă magnetică nucleară, că aşa a auzit în holul blocului că e bine pentru a şti ce se întâmplă în corpul tău.

O aiureală, fiindcă numai medicii sunt cei care decid necesitatea sau inutilitatea unui examen RMN, fiindcă în unele investigaţii el nu are aplicabilitate, ba mai mult este şi o testare scumpă. Dar revenind la laser, de mai multă vreme şi azi toată lumea se uită la laser, ca la un zeu coborât din cabinetele medicale. Cei mai mulţi oameni cer ca intervenţiile asupra organismului lor să se execute cu laser, fără să ştie că laserul este o operaţie civilizată care topeşte unele ţesuturi fără să taie bisturiul, ci doar cu temperatura ridicată a razei laser.

De altfel, ORL-iştii sunt dintre acei specialişti care aud de dimineaţa până seara cerinţa pacienţilor de a fi operaţi cu laser, mai ales când e vorba de scoaterea amigdalelor şi a polipilor.

Ei bine, iată care este aplicabilitatea laserului în ORL. Amigdalele care erau scoase pe bandă rulantă acum o vreme s-a dovedit că au un rol destul de important în apărarea imunitară de la nivelul gâtului. Tocmai de aceea se evită pe cât posibil îndepărtarea totală a amigdalelor, asta făcându-se când, de exemplu, copiii fac peste 5-6 amigdalite cu puroi pe an. În rest, se caută păstrarea măcar a unor porţiuni din amigdale pentru ca ţesutul conservat să continue să producă anticorpi pentru a lupta cu infecţiile.

Astfel, în anumite situaţii, se impune să fie anulate acele adâncituri de la suprafaţa amigdalelor numite cripte, fiindcă în aceste şanţuri îşi găsesc culcuş potrivit microbii. În astfel de intervenţii, se răzuieşte suprafaţa amigdalei într-un fel netezind-o. Această operaţie se face foarte bine cu laser.

Dar când se impune scoaterea completă a amigdalelor, intervenţia se face după metoda clasică, deci nu cu laser. Iar în materie de scoaterea polipilor, la copii, şi a vegetaţiilor, cum se numesc aceşti polipi la adulţi, cel mai bine îndepărtarea acestor ţesuturi din spatele nasului prea dezvoltate se face prin intervenţia clasică. Când polipii sunt, totuşi, relativ mici, ei pot fi topiţi şi cu laser, dar există riscul să se refacă, aşa că mai bine operaţia se face fără laser, cel mai bine după vârsta de 6 ani.