Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Localizarea cancerului la nivelul mucoasei bucale nu mai constituie astăzi o excepţie. Statisticile arată la nivel mondial o creştere a frecvenţei cancerului, acesta situându-se pe cel de-al doilea loc al cauzelor de deces.
Zona bucală este supusă unor traumatisme fizice şi chimice permanente, menţionate între cauzele apariţiei cancerului, la care se adaugă şi o evoluţie embriologică agitată, care favorizează remanenţa unor celule tinere capabile de a se maligniza. Majoritatea cancerelor cavităţii bucale sunt carcinoame. Aceste leziuni apar şi evoluează în primele stadii ca leziuni banale, complet asimptomatice, nefiind sesizate de pacienţi, ci descoperite doar întâmplător, sau la controlul periodic la medicul stomatolog, când controlul oncologic este obligatoriu.
Leziunile mucoasei bucale cu potenţial de malignizare pot apărea, deseori, sub forma unor ulceraţii sau a unor placarde, sau zone albicioase pe mucoasa jugală (mucoasa obrazului), sublingual sau faţa mucozală a buzelor. Ele pot precede cu mult timp înainte sau pot coexista cu carcinomul. Nu este mai puţin adevărat că foarte multe carcinoame nu sunt precedate de modificări ale mucoasei bucale, iar unele leucoplazii (leziuni albicioase) nu se malignizeaza chiar după un număr mare de ani. Este motivul pentru care mai corect ar fi să le denumim leziuni cu potenţial de malignizare, deoarece nu evoluează obligatoriu către cancer, prezintă un risc degenerativ apreciat în mod diferit de la o leziune la alta, justificând o supraveghere medicală riguroasă şi chiar o atenţionare a pacienţilor pentru a-i conştientiza asupra pericolului şi a-i determina să se prezinte la controale regulate.
Cauze
Leziunile bucale cu potenţial de malignizare sunt: leucoplazia, lichenul plan, lupusul eritematos, eritroplazia (leziuni roşietice), candidoza bucală.
Cauzele apariţiei acestor leziuni sunt diverse. În cazul leucoplaziei, factorii locali incriminaţi sunt:
n) traumatismele cronice produse de dinţi (obiceiul vicios de a muşca mucoasa obrazului sau a buzelor);
n) lucrări protetice incorecte sau vechi, când, din cauza retracţiei gingivale, marginile coroanelor nu mai sunt situate în şanţul gingival şi lezează mucoasa obrazului sau a limbii;
n) dinţii fracturaţi, cu margini ascuţite;
n) carii dentare mari, care retenţionează alimente şi microbi;
n) bimetalismul dat de prezenţa unor lucrări protetice din metale diferite;
n) fumatul;
Factorii generali predispozanţi sunt:
n) tulburările hormonale;
n) deficitul de vitamina A;
n) sifilisul în faza terţiară;
Citește pe Antena3.ro
Lichen plan, candidoză
Cauzele apariţiei lichenului plan pot fi tulburări ale metabolismului glucidelor, o serie de medicamente sau substanţe chimice: antibioticele de sinteză, unele medicamente antituberculoase şi betablocantele de tipul Propranololului. Mai recent, se vorbeşte tot mai mult de o componentă autoimună implicată în apariţia lupusului eritematos sau a eritroplaziei.
Candidoza bucală este o infecţie cu fungi (ciuperci) din genul Candida, al cărui principal reprezentant este Candida albicans. Apariţia candidozei bucale este favorizată sau determinată de unele contraceptive pe cale generală, sarcina, stările casectice, tratamentele cu imunosupresoare, diabetul, antibiotice cu spectru larg, deficienţe ale sistemului imunitar (HIV/ SIDA).
Ţinând seama de faptul că debutul cancerului cavităţii orale poate fi adeseori asimptomatic sau că evoluează adesea ca o afecţiune banală, se pune problema găsirii unor metode cât mai eficiente de diagnosticare în fazele de debut. Pe primul plan se situează examenul clinic atent, ce revine medicului stomatolog pentru a depista la timp leziunile mucoasei bucale, precum şi eliminarea cauzelor favorizante evidente.
Toate acestea nu pot fi realizate decât printr-o colaborare strânsă cu pacientul, care trebuie să fie receptiv la sfatul medicului în ceea ce priveşte igiena cavităţii bucale, tratarea la timp a cariilor, a leziunilor parodontale, extracţia rădăcinilor irecuperabile. De asemenea, esenţială este prezentarea la medicul stomatolog în mod regulat, astfel încât orice leziune cu potenţial cancerigen să fie depistată cât mai precoce, succesul terapeutic fiind mai mare în cazul descoperirii acestor leziuni în faze incipiente.
