Lipsa de lubrifiere se tratează

Fără pudoare, fără inhibiţii, vă propunem un subiect intim, rareori dezbătut, deşi un număr foarte mare de femei ar dori să afle mai multe despre acesta. Aşadar, să discutăm despre uscăciunea vaginală. În spatele acestei probleme se ascund întotdeauna cauze fizice sau psihoemoţionale. Şi pentru fiecare dintre ele există soluţii. Dr Alexandru Filipescu, medic primar obstetrică-ginecologie în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă "Elias", ne explică de unde poate apărea uscăciunea vaginală şi ce se poate face în acest sens.

Fără pudoare, fără inhibiţii, vă propunem un subiect intim, rareori dezbătut, deşi un număr foarte mare de femei ar dori să afle mai multe despre acesta. Aşadar, să discutăm despre uscăciunea vaginală. În spatele acestei probleme se ascund întotdeauna cauze fizice sau psihoemoţionale. Şi pentru fiecare dintre ele există soluţii. Dr Alexandru Filipescu, medic primar obstetrică-ginecologie în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă "Elias", ne explică de unde poate apărea uscăciunea vaginală şi ce se poate face în acest sens.

Estrogenii

În mod normal, excitaţia sexuală declanşează în mod reflex secreţia unui lubrifiant natural, cantitatea diferind de la femeie la femeie. În absenţa acestui lubrifiant, apare o senzaţie de iritaţie, cu arsuri, usturimi, înţepături, prurit, iar la contactul sexual apar dureri şi disconfort, uneori chiar şi sângerări. Secreţia lubrifiantului natural este influenţată de hormonii estrogeni, secretaţi de ovare. Aceşti hormoni feminini menţin elasticitatea ţesuturilor vaginale, echilibrează aciditatea şi secreţiile vaginale. Scăderea concentraţiei estrogenilor produce uscarea mucoasei vaginale şi există mai multe cauze ce influenţează concentraţia estrogenilor. Cea mai frecventă dintre ele este menopauza. "Statisticile arată că până la 30% dintre femeile aflate la menopauză se confruntă cu uscăciunea vaginală şi numai terapia de substituţie hormonală poate regla nivelul hormonilor estrogeni. Însă această terapie are câteva efecte secundare, aşa încât discutaţi cu medicul despre avantaje şi dezavantaje înainte de a recurge la ea", sfătuieşte dr Alexandru Filipescu. Dezechilibre hormonale se produc şi în anumite etape ale ciclului menstrual, în timpul sarcinii sau alăptării, iar uscăciunea vaginală este o problemă temporară în aceste situaţii. Lipsa lubrifierii poate fi şi un efect secundar al pilulelor contraceptive în care predomină hormonul progesteron, iar soluţia este schimbarea pilulelor. Insuficienţa ovariană poate şi ea să scadă concentraţia estrogenilor, ducând la pierderea funcţiei ovariene. Ciclurile menstruale neregulate sau lipsa lor, simptomele specifice menopauzei (bufeuri, nervozitate) sunt semne evidente ale insuficienţei ovariene, iar tratamentul este şi în acest caz hormonal.

Sindromul Sjogren

Uscăciunea vaginală poate fi cauzată şi de sindromul Sjogren, o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă propriile glande cu secreţie internă. El afectează cu precădere femeile, iar vârsta medie de apariţie este de 40 de ani. Nu doar secreţia vaginală este afectată, ci şi cea lacrimală şi salivară, conjunctiva şi mucoasa bucală fiind uscate. "O altă cauză frecventă a uscăciunii vaginale este toaleta vaginală excesivă. Ea duce la distrugerea florei vaginale normale, la alterarea pH-ului normal", atrage atenţia dr Alexandru Filipescu.

Atunci când nu există o cauză fizică, de natură medicală, trebuie să luăm în calcul şi posibilele cauze de ordin psihoemoţional, aproape la fel de frecvente ca şi cele medicale. Stresul, lipsa încrederii în sine, lipsa dorinţei sexuale, stările conflictuale în cuplu, depresiile pot să influenţeze secreţia de lubrifiant în timpul actului sexual. De multe ori, dorinţa sexuală este inhibată tocmai din cauza durerii cauzate de o insuficientă lubrifiere, ceea ce duce inevitabil la afectarea relaţiei de cuplu.   

Terapie hormonală

Pentru tratarea uscăciunii vaginale cauzate de dereglări ale estrogenilor, medicii recomandă în general hormonii pe cale vaginală, de tipul cremelor cu estrogeni, tabletelor vaginale sau inelelor intravaginale (se aplică în zona superioară a vaginului şi eliberează estrogeni pe o perioadă de trei luni). Există şi alte metode de administrare a estrogenilor, precum cea transdermică (plasturi) sau pilulele zilnice, însă ele sunt asociate cu anumite riscuri: tromboză venoasă, anumite forme de cancer. "În general, nu se recurge la terapia de substituţie estrogenică doar pentru a regla secreţia vaginală. Specialistul poate găsi alte tipuri de tratament", spune dr Filipescu.  

LUBRIFIANŢI. În farmacii se găsesc două tipuri de lubrifianţi sintetici: pe bază de ulei sau de apă. Cei pe bază de ulei nu sunt recomandaţi atunci când se foloseşte prezervativul, fiindcă îl pot deteriora.

MEDICAMENTE. Secreţia lubrifiantului natural poate fi influenţată de unele medicamente utilizate în terapia cancerului, de antihistaminice (pentru alergii), antidepresive, anumite antiulceroase, antihipertensive.