Lupusul – boala cu o mie de feţe

Este supranumită boala cu o mie de feţe, din cauza multitudinii şi diversităţii simptomelor. Este o afecţiune cronică, atacă practic toate organele, debutează la vârste tinere şi impune o viaţă întreagă de tratamente, analize şi supraveghere medicală. Luna octombrie este dedicată în întreaga lume informării şi luptei împotriva acestei periculoase maladii!

Lupusul este o boală autoimună, în care, din cauze necunoscute, sistemul imun îşi atacă propriile structuri. Se produc fenomene inflamatorii cronice care afectează pielea, articulaţiile, rinichiul, inima, plămânul, sistemul nervos, celulele din sânge.
Maladia evoluează cronic, cu perioade de acutizări şi remisiuni. Există o formă sistemică de lupus, care afectează mai multe organe, şi o formă exclusiv cutanată. Boala apare cu o frecvenţă de opt-nouă ori mai mare în rândul femeilor şi debutează la vârste tinere, între 15 şi 40 ani.

Cu un prognostic sumbru în urmă cu câteva decenii, în prezent, majoritatea bolnavilor ajung să trăiască zeci de ani de la stabilirea diagnosticului, sub o supraveghere medicală atentă. Cu toate acestea, în ciuda cercetărilor ştiinţifice, de aproape jumătate de secol nu a fost descoperit un nou medicament împotriva acestei afecţiuni.

Nici tabloul clinic, nici istoricul pacienţilor nu seamană, ceea ce face ca recunoaşterea bolii să fie greu de făcut. De fapt, s-a constatat că până la precizarea diagnosticului, un bolnav de lupus se adresează la cel puţin trei sau patru medici. Primele semne sunt vagi, nespecifice, dar persistente: febră, oboseală, dureri musculare şi articulare. Sunt afectate în special articulaţiile mici ale mâinii, pumnului, cotului, genunchilor, gleznei, care devin tumefiate, roşii, dureroase şi înţepenite. La nivel cutanat apare o erupţie roşie caracteristică, în formă de "fluture" pe nas şi obraji, pete, erupţii scuamoase, ulceraţii pe piele, ulceraţii în gură şi pe limbă, căderea părului, fenomene Raynaud (degetele se albesc şi apoi se albăstresc la frig şi stres), sensibilitate la lumină. Afectarea renală este prezentă la aproape toţi bolnavii şi apare din primii ani de la descoperirea bolii. Boala afectează sistemul respirator, producând inflamaţii la nivelul plămânului şi pleurei (foiţa care acoperă plămânul), traduse clinic prin durere toracică şi dispnee (respiraţie dificilă).


De asemenea, inflamaţia cuprinde toate structurile inimii, producând miocardita, pericardita, endocardita. Formarea plăcii de aterom este precoce şi accelerată la aceşti bolnavi. Apar de asemenea anemie, fenomene hemoragice sau trombotice, inflamaţia vaselor de sânge (vasculite). Prin diminuarea fluxului sangvin se poate ajunge la necroza osoasă, cel mai frecvent la nivelul şoldului.

Afectarea sistemului nervos se traduce prin dureri de cap, ameţeli, tulburări de memorie şi comportament, depresie sau anxietate, halucinaţii. Complicaţiile infecţioase sunt frecvente, manifestate prin infecţii urinare, viroze respiratorii şi pneumonii, infecţii fungice sau herpetice. Deoarece boala afectează predilect femeile tinere, acestea se vor confrunta şi cu probleme obstetrice: avorturi spontane, eclampsie sau prematuritate, totuşi sarcina poate fi dusă la termen.

Din păcate, nu există un tratament specific împotriva lupusului. Se urmăreşte reducerea inflamaţiei, ameliorarea simptomelor şi prevenirea complicaţiilor. Totuşi, prin atitudinea responsabilă a bolnavului şi printr-un ajutor medical competent, maladia poate fi controlată.