Picioare umflate şi pufoase

Ciroticul, după ce că suferă de o boală gravă (ciroza), se trezeşte, colac peste pupăză, şi cu o boală renală. Explică aceste aspecte ale cirozei profesor doctor Mihai Voiculescu, şeful Centrului de Medicină Internă din cadrul Institutului Clinic Fundeni.

Reputatul specialist a înfiinţat şi conduce, în calitate de preşedinte, şi Asociaţia Română pentru Studiul Ficatului. Bolnavul de ciroză suferă de o sete ieşită din comun. Deşi este pufos, căci ţesuturile sale au reţinut apa, el simte nevoia să bea din ce în ce mai multe lichide. Ajunge să bea doi-trei litri de apă pe care nu o elimină prin rinichi. Apare un dezechilibru între setea foarte mare şi cantitatea sporită de lichide băute şi puţina urină eliminată.

Rinichiul primeşte informaţii cum că nu trece destul sânge prin ficat şi dă o mână de ajutor, micşorând urina eliminată. Aşa se face că hepaticul devine şi bolnav renal. Bolnavul de ciroză trebuie să-şi învingă setea şi să bea mai puţin decât urinează. Când a intrat într-un astfel de dezechilibru, apă băută - urină corespunzătoare, ciroticul trebuie internat şi i se face un bilanţ al lichidelor. Se măsoară câtă apă bea şi câtă urină elimină. Se măsoară şi sărurile minerale din sânge şi urină.

Dacă se constată că nu mai este sare în urină, diureticele obişnuite devin ineficiente. În această stare, prin terapia medicamentoasă, se restabilesc concentraţiile de săruri minerale în urină, iar apoi se poate reveni la terapia medicamentoasă clasică. Dacă bolnavul de ciroză mai suferă şi de boli reumatismale, medicamentele antireumatismale deranjează şi mai grav sistemul rinichiului. Edemele, adică acumulările de lichid sub piele, se întâlnesc în bolile de inimă, în bolile renale şi în bolile de ficat.

În bolile cardiace, picioarele sunt umflate, calde şi când apeşi cu degetul rămâne urma în carne. În bolile renale cu edeme, picioarele sunt şi aici umflate şi pufoase, dar au culoare albă, sunt reci şi când apeşi cu degetul intri ca într-o cocă. La bolnavii de ficat, edemele apar foarte târziu, iar îmbibarea cu lichid a ţesuturilor este mai gravă decât acumularea de lichid în burtă, adică ascită.