Pulsul medicinei - Ne dispar dinţii

Se anunţă mari modificări în gură. Nu fiindcă ne-au năpădit cariile sau de bătrâneţe ni se clatină dinţii, ci din cauza unui proces, pasămite, în cursul evoluţiei speciei umane care plăteşte decontul bunăstării şi prin pierderea unor dinţi.

Se anunţă mari modificări în gură. Nu fiindcă ne-au năpădit cariile sau de bătrâneţe ni se clatină dinţii, ci din cauza unui proces, pasămite, în cursul evoluţiei speciei umane care plăteşte decontul bunăstării şi prin pierderea unor dinţi.

Mâncarea omului modern este tot mai prelucrată, mai concentrată, mai moale, mai cremoasă ca să-l scu­teas­că pe om de travaliul mestecatului. Dinţii nu mai au o lucrare zdravănă de făcut, unii dintre ei de­ve­nind inutili. Pierzându-şi rolul, unii dinţi şi unele măsele chiar strică treaba în gură.

Omul nu mai rupe şi sfâşie carnea tare de animal sălbatic cu dinţii aidoma strămoşului său preistoric. O mestecă superficial, fiindcă e moale, şi de aceea omului zilelor noastre i se tot micşorează oasele maxilarelor. Şi, dacă oasele maxilarelor se topesc, nu mai au loc să iasă toţi dinţii, ei se înghesuie, se răsucesc şi apare brambureala.

Se zice că stră­moşul omului modern avea un set de măsele în plus, era dotat cu patru seturi de molari, nu cu trei. Devenind tot mai puţin solidă mâncarea, un set de molari a dispărut. Acum, fără treabă sunt măselele de minte, ba chiar creează neplăceri şi probabil vor dispărea şi ele. Pe scara evoluţiei, se anticipează că devin inutili incisivii laterali, adică dinţii din faţă de lângă cei doi laţi, şi vor dispărea şi ei.

Fiindcă nu mai este necesară sfâşierea cărnii, omul va pierde şi caninii. După ce a explicat toate acestea, profesorul de stomatologie Constantin Găucan se teme că în viitor omului i se va îngusta partea de jos a feţei şi va apărea ca o mică trompă cu care să sugă piureuri şi creme. Va fi probabil omul viitorului ca marţienii: cu capul îngust şi trompiţă ca să se alimenteze din tub, precum cel cu pastă de dinţi.