Razboiul cu virusurile B si C

Exista doi mari dusmani ai ficatului, pe langa inamicul numit bautura. Agresorii ficatului sunt virusul B si virusul C, virusuri care deschid usa spre agravarile bolilor hepatice, si anume hepatita cronica, ciroza sau chiar cancerul hepatic. Tratamentele impotriva bolilor date de virusurile B si C sunt foarte scumpe si cu o nedorita componenta toxica. Tratamentul impotriva virusului C costa pentru un pacient 1,2 miliarde de lei, iar pentru cei cu virus B pentru sase luni medicamentele costa in jur de 800 de milioane. Explica strategia de lupta impotriva virusurilor B si C prof. dr. Alexandru Oproiu, sef de scoala in gastroenterologie.

HEPATITA C

In jur de 85% dintre bolnavii infectati cu virus C fac episodul acut de hepatita pe picioare. Simptomele nu sunt clare si omul constata ca l-a cuprins o stare de oboseala nejustificata, ca il trage boala la pat, dar nu da mare atentie si atunci episodul acut de hepatita cu virus C nu este tratat si nu se iau masuri impotriva maladiei. Asa se intampla ca peste un numar de ani hepatita se cronicizeaza, trecand in faza de hepatita cronica.

Circa 20% dintre cei cu hepatita cronica ajung chiar la faza de ciroza, iar 3% dintre bolnavii de ciroza de natura virala C se imbolnavesc chiar de cancer hepatic. Tratamentul se bazeaza pe interferon, care este un modulator de imunitate, el nu omoara virusii, insa stimuleaza apararea imunitara. Al doilea medicament – ribavirina – este un antiviral cu misiunea de a opri inmultirea virusilor. Dupa trei luni, adica dupa 12 saptamani de tratament, se face o analiza de incarcatura virala. Acest raspuns viral precoce ii imparte pe bolnavi in trei categorii.

Exista o categorie de bolnavi cu raspuns precoce rapid.
La ei, virusul C in sange nu mai este detectabil, adica analiza releva o incarcatura virala sub 600 de unitati. Dupa inca 36 de saptamani de tratament, la ei exista sansa de 85% de a nu mai avea virus C deloc.

A doua categorie de pacienti sunt cei cu raspuns viral precoce de tip lent. Dupa 12 saptamani de tratament, la acesti pacienti se constata o scadere a incarcaturii virale. De exemplu, initial, ei au avut 600.000 de unitati incarcatura virala, iar, dupa aceste trei luni de tratament, viremia a ajuns la 6.000 de unitati sau chiar mai putin. Un alt exemplu este acela in care incarcatura virala initial a fost de un milion de unitati si daca organismul lor a dat un raspuns precoce de tip lent au ajuns la o incarcatura virala de 10.000 sau mai putin.

A treia categorie este a bolnavilor care nu raspund la tratament. Dupa 12 saptamani de tratament, incarcatura lor virala nu a scazut de 100 de ori. Acesti pacienti care n-au raspuns la tratament nu e cazul sa mai continue terapia. Ei fac tratamentul degeaba si se obtin efecte chiar mai rele, caci virusul dezvolta tulpini rezistente la medicamente.

RASPUNS LA TRATAMENT

Cei care au raspuns rapid sau lent la tratament se cifreaza in Romania in jur de 70%. Bolnavii de hepatita cronica care au raspuns rapid la terapie continua tratamentul pana la 48 de saptamani. Deci iau medicamente inca 36 de saptamani dupa analiza incarcaturii virale facute la 12 saptamani. Cei cu hepatita cronica, dar cu raspuns lent continua tratamentul inca 12 saptamani peste primele 12 saptamani de medicatie. La 24 de saptamani li se mai face o data analiza incarcaturii virale si trebuie sa nu mai fie virusul C detectabil. Daca se intampla asa, ei mai continua tratamentul inca 24 de saptamani, totalizand 48 de saptamani de terapie. Daca analiza de viremie dupa 24 de saptamani de tratament arata insa ca virusul e inca prezent si detectabil se opreste tratamentul, caci el se face degeaba. Bolnavii de hepatita cronica situati in categoria celor care nu raspund la tratament sunt urmariti in continuare de medici si asteapta noile generatii de medicamente. Sunt pe teava aproape sa iasa pe piata cel putin doua medicamente eficiente care dupa doua saptamani scad incarcatura virala de la un milion de unitati la 1.000. Dar mai trebuie facute testari.

HEPATITA B

Virusul hepatic B raspunde la tratament ceva mai bine decat virusul C. Dar virusul hepatic B este inzestrat cu mecanisme diabolice si se deghizeaza bine, scapand de reactia apararii imunitare a organismului si fofilandu-se si in fata atacului medicamentelor.

Si hepatita acuta B trece cam neobservata, caci semnalele ei sunt derutante. O stare de astenie, dureri musculare si articulare, un icter slab, astfel ca simptomele trag alarma si episodul acut de hepatita B este tratat doar la 25%-30% dintre pacienti. In unele cazuri, rezolvarea bolii este facuta de organism. Cam in 30% din cazuri, organismul se apara nascandu-se anticorpi anti-HBs, dar mai apar si anticorpi anti-Hbe, ca si anticorpi anti-HBc.

In cazul hepatitelor cronice B, rar boala mai este rezolvata doar de apararea imunitara. Se inregistreaza doua forme de hepatite cronice cu virus B. Prima este hepatita cronica cu virus B salbatica, ce nu a generat mutatii. Bolnavii cu virus B salbatic au antigen HBs, ca si antigen Hbe, semn ca virusul se inmulteste. Transaminazele acestor pacienti sunt de patru-cinci ori mai mari, iar incarcaturile virale mari chiar si de 10 milioane de unitati. Aceste hepatite cronice se intalnesc la varste tinere. Ele prezinta riscuri mari de evolutie a hepatitei cronice spre ciroza. Acesti bolnavi au prioritate la tratament.

A doua forma de boala este hepatita cronica cu virusuri B mutante, virusurile B au facut forme mutante pentru a pacali apararea imunitara. Aceste virusuri modificate nu mai etaleaza antigenul Hbe si scapa de riposta imunitatii. Acesti pacienti prezinta anticorpi anti-Hbe, dar transaminazele lor nu sunt foarte mari, doar de doua-cinci ori mai mari decat normale. Exista unele conditii care favorizeaza avansarea acestor hepatite cronice B spre ciroza si cancere. Conditiile care maresc riscul sunt o incarcatura virala persistenta, peste 100.000 de unitati, dar si consumul de alcool. Cand bolnavul se infecteaza, pe langa virusul B, si cu virusul C sau cu virusul Delta, riscurile de ciroza si cancer sporesc. Mai ales barbatii se afla in aceste pericole. Tratamentul se face cu Interferon si cu Lamivudina. Exista si forma de Interferon pegylat, care are actiune retard intinsa pe o saptamana.

INTERFERON. Exista interferon produs de apararea imunitara a organismului. Interferonul ca medicament produs de ingineria genetica se administreaza din cutie tocmai pentru a suplimenta imunitatea, ajutand in lupta interferonul natural al organismului. Interferonul pegylat este cu acoperire mai buna in timp si se administreaza doar o data pe saptamana. Doar 50% dintre pacientii cu hepatita cronica B raspund la Interferon. Interferonul este un medicament tare, care declanseaza multe reactii adverse. La 12 ore dupa injectie apar semne asemanatoare gripei. Febra, dureri musculare. Tocmai de aceea se administreaza si paracetamol. EFECTE SECUNDARE. Interferonul poate provoca stari depresive. Tot ca un efect secundar nedorit este actiunea pe tiroida, ajungandu-se uneori la tiroidita autoimuna. Cei cu disfunctii tiroidiene fie cu secretie tiroidiana in exces, fie cu secretie scazuta, ca si bolnavii depresivi sunt mai intai tratati de tiroida si de depresie, abia apoi trecandu-se la terapia cu Interferon. Interferonul are actiune secundara si asupra sangelui. In urma administrarii scad leucocitele si atunci se intrerupe terapia. Dar Interferonul scade si numarul de trombocite, astfel ca si in aceasta situatie se reduce doza de Interferon sau se opreste tratamentul. Bolnavilor de hepatita care de la inceput au un numar mic de leucocite sau trombocite nu li se porneste tratamentul cu Interferon. Bolnavilor de ciroza fara lichid in abdomen sau cu ascita nu li se da Interferon.