Respiratia grea

Nu rareori vezi oameni pentru care respiratia a devenit un fel de munca silnica, ei respira chinuit, scurt, superficial, parca in jurul lor a aparut o criza de aer.

Omul din popor numeste respiratia grea naduf, altii pun eticheta de sufocare, iar medicii numesc asta dispnee. Conferentiar doctor Constantin Marica, sef de sectie la Institutul national de pneumologie "M. Nasta", spune ca sunt o sumedenie de cauze ce duc la o respiratie anevoioasa, dar pe primul loc in randul cauzelor stau suferintele respiratorii, iar pe locul doi afectiunile cardiace. Poate exista o tulburare in ritmul respirator, care este normal daca sunt 16 respiratii pe minut. Daca respiratia este precipitata, se poate ajunge si la 30 de respiratii pe minut, aceasta respiratie este superficiala, fara efect ca ventilatie. La polul opus se situeaza bradipneea, adica respiratia rarita, ajunsa si la 6-7 respiratii pe minut, nici in aceasta situatie nu se infaptuieste schimbul corespunzator de oxigen intre sange si plamani. Greutatea in respiratie poate aparea pe faza de inspir si se datoreaza unor corpuri straine intrate in trahee, unor tumori, unor tramatisme sau defectelor neurologice pe nervii ce dirijeaza inspiratia, asa se face ca omul trage anevoie aer in plamani.

Tulburare in respiratie poate insa sa se instaleze si in faza de expiratie, suferindul scoate cu greu aerul din plamani, desi l-a introdus normal in aparatul respirator. Astmul, bronsita cronica, enfizemul sunt cateva boli care ingreuneaza eliminarea aerului din plamani si aceste defecte aparute in expiratie sunt cele mai dese. Aceste nadufuri, cum zice omul din popor, sau dispnee, cum se exprima medicii, pot aparea brusc ca manifestari acute sau se pot instala pas cu pas, devenind afectiuni cronice. Cand se perforeaza pleura si aerul intra intre cele doua foite ce invelesc plamanul, fenomenul se numeste pneumotorax, se simt dintr-o data dureri mari, apar transpiratii abundente, omul de-abia mai poate respira, aerul preseaza organele si vasele din torace si suferindul are senzatia de moarte. Si emboliile pulmonare se instaleaza brusc, pornesc cheaguri pe vasele pulmonare, nu se mai desfasoara circulatia sangvina, se elimina prin tuse sange, omul e cuprins de dureri si de sentimentul mortii.