Multe şi nebănuite sunt motivele de divorţ. Se ajunge uneori la situaţii ridicole, se prezintă la judecătorie pentru a rupe căsnicia doi bătrănei, el de 80 de ani, ea de 78 de ani, furioşi nevoie mare unul pe altul, cerănd să se rupă legămăntul casătoriei de acum o jumătate de secol. Soţul de 80 de ani a turbat şi o bănuieşte pe nevestica de 78 că ii face ochi dulci administratorului de bloc, cănd acesta vine să incaseze plata caloriferului
Multe şi nebănuite sunt motivele de divorţ. Se ajunge uneori la situaţii ridicole, se prezintă la judecătorie pentru a rupe căsnicia doi bătrănei, el de 80 de ani, ea de 78 de ani, furioşi nevoie mare unul pe altul, cerănd să se rupă legămăntul casătoriei de acum o jumătate de secol. Soţul de 80 de ani a turbat şi o bănuieşte pe nevestica de 78 că ii face ochi dulci administratorului de bloc, cănd acesta vine să incaseze plata caloriferului. Că bine zicea poetul "Mişu Şt. Popescu vrea să divorţeze/ Lung prilej de vorbe şi de ipoteze!".
Â
EUFROSINA ŞI COSTEL, LA DIVORŢ
Printre snopul de motive de divorţ uneori se regăseşte şi o argumentaţie bizară: "Cer desfacerea căsătoriei, fiindcă nu mai pot să dorm in pat cu părătul, fiindcă acesta sforăie de mă innebuneşte!". Şi intr-adevăr sforăitul poate insemna motiv acceptat de divorţ. Insă nu este singura dandana apărută in timpul nopţii, fiindcă de multe ori nevestele intră in panică teribilă, cănd se sperie sesizănd că soţul, coleg de aşternut, nu mai respiră preţ de 30-40 de secunde. "Ajutor, săriţi că moare Costică. Nu mai respiră", ţipă ca din gură de şarpe Eufrosina, nevasta cea grijulie. Numai că, la strigătul ei, Costică cel fără suflare se trezeşte buimac, dovedind că nu e mort. "Ce făcuşi, soro, ţipi de parcă a luat foc casa!". După ce s-au liniştit apele, Costică, de vreo 140 de kilograme, dar şi mare fumător de Carpaţi fără filtru, readoarme.
Dar după o jumătate de oră, respiraţia lui intră iarăşi in vacanţă, nu mai suflă aproape un minut soţul dolofan, vărănd panică cu toptanul in nevasta de alături. Şi aşa se rupe in bucăţele somnul lui Costică din pricina intreruperilor de respiraţie, aşa că somnul lui e neodihnitor, se duce cu ochii cărpiţi a doua zi la serviciu, unde işi face cu chiu, cu vai lucrările, căzăndu-i capul de somn pe tabele. Nu e in formă a doua zi nici Eufrosina, fiindcă şi ea a dormit iepureşte din pricina pauzelor in respiraţia consortului. Medicii numesc apnee această intrerupere a răsuflării in somn. Şi ea este motiv de divorţ.
Â
BEBELUŞUL
Care să fie motivele sforăitului, ale respiraţiei dificile şi ale intreruperilor răsuflării in somn? Tulburările de respiraţie anunţă uneori şi boli de luat in seamă. Se intămplă, nu rar, să sforăie chiar copilul mic. Vezi o găgălice de copil dormind ca un ingeraş dolofan intr-un pătuţ cu danteluţe şi rămăi uluit cănd auzi că pruncul sforăie de se cutremură pătuţul.
Şef de lucrări George Mincu, medic primar la Clinica ORL de la Spitalul "Sf. Maria", explică motivele din zona nasului şi gătului ce pot declanşa sforăitul şi respiraţia grea. Copilul mic poate sforăi din pricina unei obstrucţii, a unei ingustări la nivelul căilor respiratorii superioare. Cel mai adesea la copilul mic de vină sunt vegetaţiile adenoide, care produc obstrucţia nazală. Cănd ţesutul limfatic din spatele nasului, adică polipii - cum se zice in popor, are o creştere exagerată, el ajunge pănă la nivelul faringelui.
Faringele este locul unde se incrucişează calea oxigenului de respirat şi calea de hrănire. La această intersecţie de căi se află un sistem de protecţie format din vegetaţii (polipi), dar şi din amigdalele incluse intr-un inel limfatic, ce produce anticorpi de apărare imunitară. La anumite persoane, aceste formaţiuni limfatice, după ce au produs anticorpi, rămăn de dimensiuni mai mari. Avănd nasul blocat de vegetaţii (polipi), copilul va dormi cu gura deschisă, iar vălul palatin, adică cerul gurii, va vibra in timpul respiraţiei provocănd sforăit.
De fapt, vălul palatin este o formaţiune musculară moale, care inseamnă mai ales o prelungire a cerului gurii. Intr-un faringe cu un văl palatin mai flasc, cu tonus muscular scăzut, se pun in vibraţie aceste structuri moi, apărănd sforăitul. Cu inaintarea in vărstă, sforăitul este mai frecvent, fiindcă se relaxează aceste ţesuturi devenite şi mai moi.
Â
DEVIAŢIA DE SEPT
Un alt deranj cu urmări in sforăit şi intreruperi de respiraţie este localizat in fosa nazală şi se numeşte deviaţia de sept. Peretele despărţitor dintre cele două nări este strămb şi firesc respiraţia are de suferit. Cu căt deviaţia peretelui dintre nări, adică a septului, este mai mare, cu atăt respiraţia va fi mai grea. Operaţia de deviaţie de sept se face pentru a rearanja oasele nasului, restabilind o arhitectură corectă in măsură a face cale liberă pentru o respiraţie corectă.
De o parte şi de alta a septului nazal, există cornetele nazale din fiecare nară prevăzute cu mucoasă. Aceste cornete din nas au foarte multe vase, şi astfel aerul este incălzit de săngele cald ce se mişcă prin cornetele foarte vascularizate. Rinita hipertrofică umflă mucoasa acestor cornete, pentru a se produce anticorpi de apărare, pentru a filtra mai bine aerul. Dar această umflare a mucoasei infundă nasul.
Â
POLIPII
Reamintim o cauză principală a sforăitului şi proastei respiraţii, cauza numită polipii mari. Ei trebuie indepărtaţi la copii mai ales printr-o operaţie clasică, apoi copii respiră frumos, se colorează la faţă, dorm bine, redobăndesc pofta de măncare. Unii au amigdalele palatine foarte mari, ce le astupă drumul aerului şi se sufocă in somn. Tocmai de aceea li se scot amigdalele sau se taie o bucată din ele. Pentru cei ce sforăie, dar nu au intreruperi de respiraţie se apelează la o intervenţie cu laser care scurtează omuşorul, dar şi vălul palatin. Alcoolul produce şi el o relaxare a vălului palatin, aducănd sforăit, după cum şi ţigara in exces inflamează cronic căile respiratorii producănd sforăit şi respiraţie grea.
Â
BOLI ENDOCRINE. OBEZITATE.
Obezitatea conduce şi ea la sforăitul prin depunerea de grăsime care ingustează trecerea aerului prin faringe. Dar sforăitul apare şi ca urmare a unor boli endocrine, de exemplu un exces de hormoni de creştere, ce conduce la mărirea extremităţilor din cauza funcţionării defectuoase a hipofizei. Aceşti bolnavi endocrini au picioarele mai mari, măinile mai mari, dar şi limba crescută, care duce la sforăit. Cănd omul doarme pe spate, vălul palatin şi limba cad şi ele pe spate şi apare sforăitul.
Â
PERNE. PATURI. DISPOZITIVE.
S-au inventat chiar paturi speciale, chiar şi perne de un anume fel, astfel incăt oamenii cu aceste necazuri să doarmă in poziţie laterală sau cu faţa in jos, limba şi vălul palatin să se mişte in jos şi să elibereze trecerea nestingherită a aerului prin faringe. Există şi nişte dispozitive, care introduse in gură, trag limba ca să nu mai existe sforăit şi intreruperi de respiraţie. Mai sunt metode cu includerea unui şurub mic in maxilar, care şi el trage de limbă inlăturănd obstacolul in respiraţie. Alte dispozitive dilată nările care au cartilaje prea moi in nas, imbunătăţind respiraţia.