Sforăitul care îţi goneşte nevasta

Foarte mulţi oameni sforăie. Se ajunge şi la situaţia caraghioasă că sforăie şi copiii. Vezi câte un prichindel adormit în pătuţul lui care sforăie gospodăreşte de se alarmează familionul.

Foarte mulţi oameni sforăie. Se ajunge şi la situaţia caraghioasă că sforăie şi copiii. Vezi câte un prichindel adormit în pătuţul lui care sforăie gospodăreşte de se alarmează familionul. În foarte multe situaţii, sforăitorii ajung pe mâna chirurgilor care trebuie să umble la vălul palatin, adică la cerul gurii pentru a-l modifica, întrerupând astfel obiceiul sforăitului în fortissimo.

În Franţa, această intervenţie împotriva sforăitului se încadrează în chirurgia somnului. Date fiind motivele de divorţ furnizate de sforăit, americanii numesc aceste intervenţii chirurgia cuplului. Dacă la sforăit se asociază şi apneea, adică întreruperea respiraţiei în timpul somnului, fenomenul devine mai complex. Oprirea respiraţiei în timpul somnului este altceva decât sforăitul simplu.

Conferenţiar doctor Codruţ Sarafoleanu, şeful Clinicii ORL de la Spitalul “Sfânta Maria”, explică. Sforăitul apare ca urmare a unui efect fizic. Vălul palatin, adică cerul gurii, devine mai flasc, mai moale o dată cu trecerea anilor şi acest văl palatin cu tonus scăzut fâlfâie ca un drapel în curentul de aer al respiraţiei. Din această vibraţie, fluturare a cerului gurii în partea din spate, se naşte sforăitul. Se întâmplă ca acest văl palatin fără tonus, prea relaxat să acopere şi faringele, de unde apar sfo­răiturile şi parţial întreruperile de respiraţie în somn.

Care sunt factorii care favorizează apariţia sforăitului? În primul rând, oamenii care sforăie sunt graşi şi este necesar ca ei să slăbească. În al doilea rând, înfundarea nasului, blocarea lui prin deviaţii de sept, vegetaţii prea mari, rinite cronice, hipertrofia amigdalelor cauzează apariţia sforăitului. O limbă prea mare creează şi ea condiţii pentru apariţia sforăitului. Există, pe lângă amigdalele palatine, cele din fundul gurii, şi o altă amigdală, linguală, situată la baza limbii. Dacă această amigdală de la baza limbii se îngroaşă, se creează o altă condiţie de a sforăi. Şi bolile pulmonare pot fi factori favorizaţi pentru sforăit, dar mai ales pentru apnee, adică oprirea respiraţiei în somn. Fumătorii sunt adesea mari sforăitori. Ca şi cei care consumă alcool. Oamenii care mănâncă seara mult, care au transformat cina în principala masă, ajung şi ei la sforăit.

Care sunt cauzele ce provoacă apnee, adică respiraţia cu întreruperi în timpul somnului? Astmul duce la apnee. Bronşita cronică obstructivă conduce şi ea la apnee. Necazurile cardiace şi dereglările sistemului nevos central sunt şi ele cauze de întreruperi ale respiraţiei în somn. La copii, vegetaţiile prea mari blochează nasul şi se ajunge la sforăit. Aceşti polipi cresc în volum după fiecare infecţie respiratorie. Aceste vegetaţii mărite blochează partea din spate a nasului. Aşa că, atunci când polipii cresc în dimensiune, trebuie scoşi. Îndepărtarea vegetaţiilor, a polipilor, se impune şi după otite seroase prea dese. Cei cu apnee, deci întrerupere de respiraţie în somn, dar şi cu sforăit ajung la agravarea acestor stări şi prin abuzul de picături în nas. Prea multe picături în nas usucă nările şi îngroaşă mucoasa nazală, astfel că este îngreunată şi mai mult respiraţia. Abuzul de picături puse în nas îi obligă pe orelişti să taie din mucoasa îngroşată fie cu laser, fie cu unde de radiofrecvenţă sau chiar cu bisturiul pentru a lărgi drumul respiraţiei. Rinosinuzita sau tumorile în nas blochează şi ele trecerea respiraţiei şi apare sforăitul. De vină pentru sforăit sunt şi amigdalele palatine, cele din fundul gurii. Când ele au o dimensiune prea mare se pot chiar uni şi bloca respiraţia. În aceste situaţii, trebuie făcută o intervenţie asupra amigdalelor, dar e bine să nu fie scoase în întregime, ştiută fiind importanţa lor în lanţul de apărare imunitară. Tocmai de aceea, chirurgii orelişti, pentru a micşora amigdalele, vaporizează cu laser parte din ţesutul lor şi oamenii nu mai sforăie.

Chirurgie

Există însă cazuri în care trebuie să se facă o intervenţie de către chirurgii orelişti asupra vălului palatin. Conferenţiar doctor Codruţ Sarafoleanu spune că această porţiune a vălului palatin îşi pierde din tonus, devine mai moale cu trecerea anilor şi vibrează în curentul de aer, rezultând zgomotul sforăitului. Ca atare, oreliştii se văd obligaţi să sculpteze şi să remo­deleze vălul palatin.

Intervenţiile mai noi se fac cu laser, fie cu unde de radiofrecvenţă. Dar trebuie să se vadă ca nu cumva, tăind prea mul din vălul palatin, să apară riscul ca alimentaţia să refuleze pe nas, adică să iasă pe nas. Tocmai de aceea se fac operaţii de scurtare a vălului palatin în trepte, adică mai multe reprize, pentru a constata după fiecare intervenţie asupra vălului palatin cum s-a diminuat sforăitul. Mai există şi altfel de intervenţii care vizează rigidizarea vălului palatin. Astfel, în vălul palatin se introduce un electrod de radiofrecvenţă sau o fibră subţire de laser care vaporizează ţesutul. Apoi, în locul respectiv, apare o cicatrice în mod voit vicioasă. Această cicatrice face mai rigid vălul palatin ca să nu mai fâlfâie în curentul de respiraţie, provocând sforăitul. Oricum, aceste intervenţii trebuie să se asocieze cu o cură de slăbire şi cu renunţarea la fumat. Sforăitorii mai au o soluţie: să-şi pună noaptea pe faţă o mască conectată la un aparat care suflă un curent ce dilată traheea, ajutând respiraţia şi domolind sforăitul. Dar stai şi te întrebi ce a câştigat biata nevastă care nu se mai trezeşte din sforăit, dar când se scoală noaptea vede alături o creatură cu o mască pe faţă, de sare pe fereastră de spaimă.

DEZASTRU. Sunt unii oameni care sforăie de fâlfâie perdelele, trepidează pereţii, iar la gura lor parcă “bolboroseşte” un motor Diesel de locomotivă. Ei îşi văd de somn cu zgomotul lor de gater pentru tăierea lemnelor şi marele dezastru este pentru parte­nera din pat. Că înnebunesc bietele consoarte de atâta vâjâială a sforăitului, se mută în alte camere, dar zgomotul din gâtlejul soţului pătrunde şi prin uşa închisă.

MOTIV DE DIVORŢ. Există părerea că trebuie să fluieri ca să-l faci pe sforăitorul de alături să nu mai arunce decibeli din gură. Alţii îi zguduie pe partenerii de somn, ca să-i trezească şi să întrerupă sforăitul uriaş, care le alungă orice clipă de somn. Iar alte femei sunt obligate la soluţia extremă şi bagă hârtii de divorţ la tribunal, ca să scape de nopţile de groază pline de larma făcută de sforăitor. Mai bine rupe mariajul decât să fie bântuită biata consoartă de insomnii în fiecare noapte.