Sporturile de iarnă, între risc şi plăcere

Dureri de cap, ameţeli, greţuri, vărsături – provocate de lipsa oxigenului. Arsuri la nivelul pielii şi ochilor – cauzate de razele ultraviolete. Sunt pro­bleme pe care le pot avea iubitorii sporturilor de iarnă dacă urcă nepregătiţi la altitudini de peste 2.000 de metri.

Iarna este perioada propice pentru excursii, ascensiuni şi sporturi montane. Pentru cei care trăiesc la altitudini mici, un sejur la înălţime poate provoca uneori probleme. Chiar de la 2.000 de metri, acestea devin evidente pentru 20% din oameni.

Pentru norocoşii care ajung la peste 3.000-3.500 de metri, şansele de a experimenta neplăcerile altitudinii se situează aproape de 50%. Modificările sunt induse de scăderea presiunii oxigenului şi sunt agravate de efort fizic, rapiditatea ascensiunii, temperaturile scăzute, vârsta, consumul de alcool, viroze respiratorii intercurente şi existenţa unei patologii preexistente, mai ales cardiace şi pulmonare.

LA PESTE 2.000 DE METRI
Scăderea presiunii oxigenului din aerul inspirat determină creşterea presiunii capilare. Organismul încearcă să se adapteze la noile condiţii în primul rând prin creşterea frecvenţei respiratorii şi cardiace. În acest timp puteţi prezenta cefalee, senzaţie de oboseală, ameţeală, simptome gastrointestinale (scăderea apetitului, greţuri, vărsături) şi tulburări de somn.

Uneori poate apărea edem la nivelul feţei, gleznelor şi mâinilor. Manifestările încep în general după şase-zece ore şi durează una-două zile. Doar la altitudini mari (care nu există la noi în ţară) sau în faţa unei patologii medicale se­ve­re, simptomele se pot agrava, evoluând spre edem pulmonar şi cerebral.

Există controverse privind contraindicaţiile sejururilor montane, mai ales la altitudinile nu foarte mari de la noi. Totuşi, femeile gravide, copiii, vârstnicii, bolnavii cu BPOC (bronho-pneumopatie obstructivă cronică), astm bronşic, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, aritmii severe, anemii, diabet zaharat complicat, pacienţii cu predispoziţie la tromboze ar trebui să consulte medicul de familie înainte de a călători.

O altă problemă de care trebuie să ţinem seama o ridică efectul radiaţiilor ultraviolete, a căror intensitate creşte cu altitudinea. Lumina puternică, reflectată de zăpadă poate produce arsuri la nivelul pielii şi al ochilor.

FERIŢI-VĂ DE RISCURI
Nu vă lăsaţi păcăliţi de zilele înnorate. Prin filtrare, nivelul ultravioletelor scade doar cu 20%, rămânând deci periculos. La nivelul ochiului se poate produce keratita (inflamaţia corneei), cu durere intensă şi roşeaţă locală. De aceea, purtaţi ochelari de soare mari, căciulă, fular, mănuşi şi aplicaţi o cremă de protecţie solară.

Pentru a avea o vacanţă frumoasă, nu urcaţi de la început la înălţimi mari şi nu faceţi eforturi fizice intense din prima zi. Ascensiunile la peste 2.200 de metri trebuie să se facă gradat, cu câteva sute de metri zilnic şi revenirea la altitudinea precedentă. Mai ales este important să dormiţi la o altitudine mai mică decât cea atinsă în timpul zilei.

Beţi multe fluide, căci o dată cu altitudinea aerul devine mai uscat şi frecvenţa respiratorie crescută necesită un aport sporit de fluide. Alegeţi o dietă uşoară şi mese mici şi repetate. Luaţi analgezice în cazul durerilor de cap. Dacă simptomele devin neplăcute, coborâţi la altitudini mai mici. Nu uitaţi de alte pericole ale sezonului: degerăturile şi hipotermia. Echipaţi-vă adecvat pentru a vă feri de aceste riscuri.