A învins moartea!

de Ionela Gavriliu | 18 Apr 2008 • 00:00

AJUTAŢI-O PE THEO! ● Îngerul păzitor al fetiţei a scos-o din ghearele morţii
O fetiţă de 6 ani suferă de leucemie. Deşi doctorii nu-i mai dădeau şanse, micuţa a surprins pe toată lumea prin felul cum a început să reacţioneze la tratamente. Un transplant e dreptul ei la a doua viaţă.

Theo strînge din pumnişori de cîte ori tanti în alb se apropie de patul ei şi îi mai face cîte o injecţie. Sau îi ia sînge. Sau îi face analize peste analize. Zecile de înţepături zilnice nu i-au şters zîmbetul de pe chipul ştrengăresc, cu ochii imenşi şi negri. Dar ar vrea să nu mai fie în spital. Să poată şi ea, ca mulţi alţi copii pe care-i ghiceşte dincolo de geamurile salonului, să meargă în parc, la tobogane, să-şi arate păpuşile noi pe care mami nu mai pridideşte să i le cumpere ca să uite de durere. Şi de boală. De aproape doi ani, viaţa micuţei Theodora a însemnat citostatice, injecţii, tratamente şi suferinţă.

CANCERUL SÎNGELUI. În 2004, la puţin timp după ce şi-a serbat ziua de naştere, împlinea 4 anişori, Theo a început să se simtă rău. Îi ardea fruntea mai tot timpul şi toate antibioticele şi tratamentele recomandate de doctori nu duceau la nici un rezultat. Timp de trei săptămîni părinţii au încercat să găsească cu ajutorul medicilor o explicaţie pentru fierbinţeala aceasta continuă, pentru durerile de articulaţii.

La Spitalul Budimex, încă de la consult medicul şi-a dat seama care e problema. Părinţii sperau să nu fie aşa, dar rezultatele analizelor n-au lăsat loc de dubii: leucemie acută limfoblastică pro-b. Au început tratamentele, 8 luni de citostatice, stări de rău, speranţe, recăderi, disperare. Abia în aprilie anul trecut Theo a putut să meargă din nou acasă şi să continue tratamentul. Îi era dor de copii, de joaca lor, mai ales că nu a apucat să meargă la grădiniţă decît vreo două luni, înainte de declanşarea bolii. Dar capriciile cumplitei boli nu o lasă să se bucure de copilărie.

LUPTĂTOAREA. Pentru Theodora, salvarea constă într-un transplant de măduvă care se realizează în străinătate. La începutul acestui an, cînd am sunat familia pentru a scrie povestea micuţei, mama şi prietenii de familie mi-au spus printre lacrimi că nu mai are rost. Doctorii nu i-au mai dat nici o şansă fetiţei, pentru că rezultatele analizelor erau extrem de proaste. Iar pentru un transplant era deja prea tîrziu. După cîteva luni, un nou telefon ne anunţa că Theo nu
s-a lăsat. A surprins pe toată lumea cu puterea ei, cu dorinţa de a trăi, astfel că citostaticele îşi fac din ce în ce mai bine efectul, iar posibilitatea transplantului a devenit singura speranţă că Theo se va putea bucura de o nouă aniversare. "Domnii doctori ne-au spus că Theo reacţionează mai greu la tratament şi aşa a fost, abia acum dau rezultate. Pentru ca transplantul să fie posibil, trebuie să nu mai existe celule canceroase", explică mama fetiţei, Luminiţa Enciu.

Părinţii Theodorei cred că, pînă la urmă, micuţa va fi salvată şi totul va părea un vis urît peste ani. Dar cea mai încrezătoare în însănătoşirea ei este chiar Theo. "Ştie că e bolnavă, dar cu toate astea e foarte vioaie, se joacă. Ne întreabă mereu cînd se face bine, ea crede că se va face bine", se emoţionează mama.

ZBATERE. Pentru că nu au posibilităţi materiale, părinţii spun că sînt dispuşi să facă orice sacrificiu pentru ca Theo să fie din nou sănătoasă. Mama, din salariul ei de profesoară, nu-i refuză nici o plăcere micuţei, cumpărîndu-i de cînd copila stă în spital peste 30 de păpuşi. Pe lîngă medicamente şi jucării, Theo are nevoie şi de hrană adecvată. "Ca să putem merge la operaţie, sînt dispusă să-mi vînd şi casa în care stăm. E o garsonieră, dar sper să acopăr cheltuielile", se gîndeşte femeia. Mama Theodorei urmează să depună şi formularul E 112 prin care statul să plătească cheltuielile pentru operaţia fetiţei, dar i s-a spus deja că acest lucru nu se poate face integral.