Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe mine mă cheamă Alina, am 40 ani şi am o familie frumoasă, un soţ iubitor şi o minune de băiat.
Lupta mea cu cancerul de ficat a începul în anul 2009, când medici din România s-au văzut neputincioşi în faţa diagnosticului meu şi mi-au recomandat un tratament de chimioterapie, spunându-mi însă că prea mari speranţe să nu-mi fac.În urma unor analize de rutină, în luna februarie 2009, am descoperit că pe lobul stâng al ficatului sunt numeroare formaţiuni tumorale.
De ziua mea m-am internat în spital, pentru investigaţii. Am făcut câteva investigaţii şi o biopsie, iar diagnosticul era colangiocarcinom. Singura variantă de tratament era operaţia (extirparea zonei afectate din ficat) urmată de chimioterapie. Chirurgi din România au refuzat să facă operaţia pe motiv că este foarte riscantă. Neavând altă soluţie, am început tratamentul cu citostatice.
Prima şedinţa de chimioterapie a fost de ziua soţului meu. La a doua şedinţa de chimioterapie am întâlnit o doamnă care avea acelaşi diagnostic şi o situaţie asemănătoare. Disperată plecase în străinătate la o clinică din Viena care i-a acceptat cazul. La câteva zile de la întâlnirea noastră am trimis şi eu dosarul către aceeaşi clinică. Cazul a fost acceptat în vederea operaţiei.
Prima veste bună după 4 luni de disperare şi de luptă cu neputinţa a fost un lucru care nu se putea numi decât minune. Atunci minunea s-a întâmplat cu ajutorul oamenilor de pretutindeni, datorită lor am reuşit să strâng suma de bani şi am mers în Viena. Operaţia a avut loc, dar nu s-a putut face rezectia de ficat deoarece situaţia în momenul în care m-au deschis era alta decât cea care rezulta din investigaţii. Totuşi chirurgul nu şi-a pierdut firea şi a făcut tot ce se putea face pentru a-mi oferi timp, aşa că mi s-a scos bila, tumora principală care era între lobul stâng şi cel drept şi mi s-au curăţat căile biliare pentru a nu se produce un colaps. Mi s-a injectat în toate tumorile alcool şi la o săptămâna mi s-a făcut prima
chimio-embolizare. Au făcut tot ce era posibil la momentul respectiv. Mi-au spus că dacă nu interveneau era vorba de câteva săptămâni de viaţă, nici nu se putea discuta de luni.
Oncologul din Viena mi-a prescris o schemă de imuno-chimioterapie. Prima şedinţa am făcut-o în Viena, apoi am revenit în ţară cu speranţa că tratamentul îl pot face aici. Dar am constatat că este imposibil, deoarece unul din medicamente nu era în schemele de tratament avizate în România. Am încercat să apelăm la formularul 112 prin care statul decontează o
parte din tratamentele şi intervenţiile care nu se pot face în ţara. Dar operaţia care se făcuse în Viena se putea face - teoretic - şi în România, deşi nimeni nu îndrăznise, iar medicamentul respectiv care costa foarte mult nu mi-l putea recomanda nimeni nefiind in schemele clasice de tratament din România, aşa că nu aveam ce era cel mai important pentru formularul 112, adică o scrisoare medicală de la un doctor care să recomande tratamentul în străinătate. Situaţia a rămas ca la început, să ne descurcăm cum putem.
Şi totuşi nu ne-am lăsat. Au urmat 9 luni de tratamente, chimio-embolizari, infiltraţii cu alcool, toate au fost făcute în Viena. Dar rezultatele au apărut, şi la sfârşitul lunii februarie 2010 chirurgul şi oncologul au decis că operaţia de rezecţie se poate face.
Au trecut 9 luni, de când am fost trimisă acasă să mor liniştită în patul meu.
Aceste luni mi le-au dăruit oameni, cei mulţi care m-au ajutat să strâng bani pentru prima operaţie şi care au fost alături de mine cu un gând bun şi o rugăciune. Fără ei, fără ajutorul şi susţinerea lor nu cred că aş fi avut puterea să lupt şi să am o atitudine optimistă. Mi le-au dăruit doctori care m-au tratat şi care nu au încetat nicio clipă să lupte şi să încerce tot ce este posibil să învingă boala. Dar totul a fost posibil numai cu credinţă în Dumnezeu, care cu voia şi bunătatea Lui face minuni.
Îmi doresc atât de mult să pot ajunge în Viena să fac a doua operaţie, să pot lupta în continuare pentru a învinge boala, să-mi cresc copilul alături de soţul meu şi să mă bucur în fiecare clipă de viaţă.
Nu ştiu să cer şi până acum un an tot ce-am realizat am făcut-o cu propriile puteri, dar acum nu pot reuşi singură, am nevoie de ajutorul oamenilor să strâng suma de 20.000 euro pentru a doua operaţie. Orice ajutor oricât de mic este binevenit. Cu ajutorul dumneavoastră, cu speranţă şi credinţă, această minune cred că poate deveni realitate.
Dumnezeu să ne ajute şi să ne ocrotească!
Gache Alina Daniela
BRD - Bucuresti - Suc. Marie Curie
CONT RON - RO26 BRDE 441S V618 9773 4410
CONT EUR - RO95 BRDE 441S V618 9829 4410
SWIFT - BRDEROBU
Citește pe Antena3.ro
