Amza l-a nascocit pe Nea Marin Miliardar

N-am intalnit actor mai mare, nascut parca pentru film, ca Amza. Orice rol era transformat de Amza intr-o bijuterie. Sergiu Nicolaescu nu ezita o clipa. Si i-au trecut prin mana cateva batalioane de actori. Filmul romanesc ar fi orfan fara figura majestuoasa a lui Amza. Nu ni l-am fi inchipuit nicicum altfel pe Mihai intrand in Alba si-n istorie decat semet ca Amza. Amza avea privirea vultureasca precum privirea Voievodului Unirii. Daca filmul romanesc ar trebui sa se recomande convingator, mai mult ca sigur ar trebui sa foloseasca acele doua minute in care Amza urca pieptis in "Osanda" colina din marginea satului, pe umeri cu povara destinului stramb, pe umeri cu povara crucii cu urme de brazda, semn al Golgotei taranului roman. Il muscau nemilos gloantele poterei, dar el urca, urca insa cu sangele siroind, incapatanandu-se sa spere ca spre culmea dealului miroase a dreptate. Si te intrebi atunci cum a jucat Amza si rolul sugubatului Nea Marin Miliardar? "Cel care a avut ideea filmului cu Nea Marin Miliardar a fost chiar Amza", isi aminteste regizorul Sergiu Nicolaescu. "Avea mare succes cu scheciurile oltenesti, cu istorisirile lui Nea Marin despre Suca, Leana lu’ Zapacitu, si mi-a propus sa continuam cupletele de televiziune intr-un lungmetraj, care a adunat zeci de milioane de spectatori". Sergiu Nicolaescu spune ca l-a indragit mult, s-a inteles perfect cu Amza. O singura data s-au rastit unul la altul. "Trebuiau filmate niste scene pe platoul Bucegilor, Amza venise obosit de la turnarea altui film si a vrut o camera separata la cabana de la Babele, ca sa se odihneasca. I-am spus plin de nervi ca nu pot sa construiesc alta cabana si, daca nu e multumit, poate sa coboare in Sinaia. Dupa doua minute a venit si m-a batut pe umar, ne-am strans mana ca doi prieteni, undeva sus, in Bucegi." Avea Amza un extraordinar lipici la public. Firesc, popular, statea de vorba cu orice om aflat intr-un magazin sau pe un trotuar. Nu pregeta sa spuna o snoava sau sa povesteasca o intamplare in fata unor romani necunoscuti lui, taifasuia cu ei zece minute, de parca ar fi fost verisorii din Oltenia. A murit cu un mare of, in "Mihai Viteazul", n-a fost vocea lui, a fost necesara dublarea glasului sau cu vocea altui actor, cu vocea lui Emanoil Petrut. Amza era in acea perioada chinuit de un polip rasarit pe glandele vocale, uneori vocea ii suna usor harjaita. A cerut singur sa i se inlocuiasca vocea. Mai presus era maretia Voievodului, vesnicul Tata de Romani.