Bisturie de piatra si ierburi

De la stramosii nostri, geto-dacii, nu avem pastrate documente scrise, fiind stiut ca ei isi transmiteau invataturile pe cale orala, unui grup de initiati. Sunt insa alte izvoare istorice, demne de luat in seama, care ofera informatii interesante despre stiinta lor de a vindeca. Cea mai magulitoare dintre aceste scrieri este aceea a lui Platon, care, in "Charmides", prin gura lui Socrate, lauda stiinta lui Zamolxis de a vindeca. Un trac i-a spus lui Socrate ca "Zamolxis, care-i regele nostru, dovedeste, ca zeu ce este, ca tot asa cum nu se cuvine sa incercam a vindeca ochii fara sa fi vindecat capul, nici sa tamaduim capul fara sa tinem seama de trup, cu atat mai mult nu trebuie sa incercam a vindeca trupul fara a cauta sa tamaduim sufletul".

Reiese de aici ca stramosii nostri urmareau si vindecarea psihica a bolnavului o data cu cea a trupului. Herodot scrie despre Zamolxis ca acesta ar fi trait pe langa Pitagora, mai intai ca sclav, iar apoi ca prieten si discipol al lui. Intorcandu-se bogat si cu multa invatatura printre ai sai, Zamolxis a impartasit cetatenilor de vaza experienta sa, inclusiv stiinta vindecarii bolilor. Strabon scrie in "Geografia" despre ascetismul dacilor, iar un alt scriitor antic, Iordanes, scrie in "Getica" despre geto-daci ca sunt oameni viteji si ca, intre doua razboaie, unii studiaza filozofia, unii poezia cerului, iar altii "proprietatile ierburilor si arbustilor". Si Dioscoride ne informeaza despre stiinta lor, mentionand 42 de plante medicinale cu nume dacice.

Trepanatii

Medicii daci erau si preoti, ei fiind renumiti pentru viata lor ascetica. Vindecarile erau insotite adesea si de incantatii religioase. Ei erau adeptii hidroterapiei, prescriau adesea cure cu ape minerale, Dacia fiind bogata in izvoare termale si minerale.

La Cristesti si Decea (Mures), la Holboca (Iasi) si la Sarata Monteoru (Buzau) s-au descoperit schelete dacice care atesta interventii chirurgicale reusite practicate de preotii-medici ai dacilor. Erau frecvente operatiile pe osul parietal, scopul lor se crede ca era eliberarea bolnavului de spiritele rele care provocau bolile. In mormintele descoperite s-au gasit cutite de cremene (silex) si alte instrumente de fier, folosite de medicii daci in practicarea chirurgiei.

LEGILE FRUMOASE. Inainte de a profesa, medicii daci depuneau un juramant ale carui norme erau prevazute in Codul Belaginelor (Legile frumoase), mostenite de la preoteasa Hestia. Ei trebuiau sa faca abstractie de bogatia, frumusetea sau pozitia sociala a bolnavului. Codul ii obliga sa fie medici ideali.

REPERE

SCABIA. Arabul ibn Zhur, cunoscut si ca Avenzoar (1091 – 1161 i.Hr.), a fost cel mai mare medic arab din Evul Mediu de pana la Al-Razi. El a descris pentru prima data scabia (raia) ca fiind o boala contagioasa. Astfel, el este si primul parazitolog. VIRUSOLOGIE. In 1926, bacteriologul american Thomas Rivera face distinctia intre bacterii si virusi, punand bazele virusologiei ca domeniu de studiu separat. FREUD. 1856 este anul in care s-a nascut Sigmund Freud (foto). El este fondatorul psihanalizei, teoriile sale privind inconstientul si sexualitatea au dominat psihiatria secolului al XX-lea. Freud a murit in 1939, la Londra. CHININA. In 1918, germanii au introdus chinina sintetica in tratarea malariei. Medicamentul reduce febra si este un bun analgezic (reduce senzatia de durere). OCHELARII. Desi se crede ca primii care au folosit sticla colorata si lupa au fost chinezii, abia in 1262, Roger Bacon a descoperit proprietatea lentilelor de a ameliora vederea. In 1604, Johannes Kepler a explicat cum functioneaza ochiul. Benjamin Franklin (foto) a creat in 1784 ochelarii cu doua lentile care se asaza pe nas, iar in 1827, George Airy a facut ochelarii cu lentile rotunde pentru corectarea astigmatismului (o defectiune a ochiului care il face sa vada ca printr-o ceata).