Bolnavă, din prima zi de viaţă

Ionela are 4 ani. Nu poate să meargă. Nu vorbeşte. Nu poate sta în picioare. Mama o poartă în braţe, o mângâie şi-i şopteşte mereu ce fetiţă curajoasă este. A trecut prin trei operaţii la ochi, a fost în comă, când sistemul imunitar îi era la pământ. Pe toate le-a învins. Tetrapareza spastică cu care a fost diagnosticată are leac în străinătate. Pentru asta, au nevoie, pe an, de 9.000 de euro.

Când s-a născut fetiţa sa, fericirea de pe faţa mamei a fost umbrită de vestea dură a medicilor: "copila are ceva grav, nu putem să vă lăsăm să o vedeţi". "Toată noaptea am plâns. Îmi imaginam tot ce era mai sumbru, tot ce era mai grav. Abia a doua zi, după ce a venit doctora în spital, asistentele mi-au arătat fetiţa. Era vânătă. Nu mai văzusem niciodată aşa ceva. Doctorii nu au reuşit să pună nici un diagnostic. Se gândeau că inima ei e foarte grav bolnavă. Ne-au trimis de urgenţă la Bucureşti, după ce ne-au spus sec că nu cred că fata va rezista drumului", îşi aminteşte Mihaela Sămăreanu clipele în care doar rugăciunile către Dumnezeu o făceau să mai poate respira. Timp de cinci zile, mama nu a putut părăsi spitalul în care a născut. Telefoanele către clinica Marie Curie din Bucureşti, unde fusese trimisă fiica sa pentru mai multe investigaţii, nu reuşeau să o liniştească în nici un fel. "Nu aveam telefon mobil, am cumpărat o cartelă şi am sunat de la un telefon public. Au fost momente foarte grele. Ba nu răspundea nimeni. Ba îmi spuneau că nu deţin detalii. Ajunsesem să cred că fetiţa mea era deja moartă şi că nu voiau să-mi dezvăluie acest lucru. Soţul meu a trebuit să meargă să-i scoată certificat de naştere. Nu ştiam ce nume să-i punem, ne era teamă că nu o să apucăm să-i rostim vreodată numele, că nu va mai fi printre noi ca să ne răspundă."

"MEDICII ROMÂNI O VEDEAU MOARTĂ!"
Abia peste câteva zile mama, stoarsă de orice putere, de nelinişti şi de gânduri sumbre, vlăguită de atâta aşteptare, ajunge pe culoarele spitalului din Bucureşti. "Am plecat la 4 dimineaţa. Când m-au văzut medicii, mi-au zis că au crezut că este un copil abandonat. Nimeni nu-i anunţase că mă interesasem zile întregi de soarta fetiţei. Mi-am văzut fata. Era la fel de vânătă. Doctorul m-a luat deoparte şi m-a asigurat că Ionela mea nu avea nimic grav: «Este o boală de piele foarte rară, numită cutis marmorat, care însă nu va afecta nici un alt organ». Moment mai fericit ca acela nu cred că am trăit vreodată. Mi s-a întărit încrederea că va fi totul bine, când alte mămici din salonul în care mă aflam mi-au spus că s-au mai întâlnit cazuri şi, o dată cu trecerea timpului, s-au rezolvat." Vocea îi tremură. Perioada de şapte luni în care speranţa că Ionela, fetiţa sa, a trecut marele hop, s-a terminat repede. De-ndată ce femeia a observat că Ionela nu stătea în fund, nu gângurea, nu dădea din mânuţe. De-atunci a luat iar calea spitalelor şi a policlinicilor particulare. Părerile erau controversate. Diagnosticul a venit tot de la medicii bucureşteni: tetrapareză spastică. "Nu auzisem niciodată de aşa ceva. Mă gândeam că nu poate să fie atât de grav. Îmi spuneam mereu că exerciţiile de recuperare o vor ajuta. Nici prin minte nu mi-a trecut că o să trebuiască să apelăm la acupunctură, la reflexoterapie, la fel de fel de tratamente şi de practici, iar rezultatele să nu apară deloc." Mihaela nu s-a lăsat îngenunchiată de durere. A căuat peste tot informaţii despre boală şi mai ales despre modul în care ar putea să-şi ajute copila. Aşa a aflat de clinica din Ucraina, care, spune ea, "face minuni. Am vorbit cu mai multe mămici care au fost acolo cu copiii lor. Progresele sunt uimitoare", spune femeia şi în vocea i se întrezăreşte un strop de speranţă. 3.000 de euro costă două săptămâni de tratament în străinătate. A reuşit să meargă acolo cu copilul o singură dată. A doua oară însă, banii pe care i-a strâns cu ajutorul oamenilor a trebuit să-i dea pe cele trei operaţii la cei doi ochişori, fetiţa fiind diagnosticată cu glaucom congenital. "Nici acum nu cred că vede foarte bine. Nu pot să îmi dau seama, pentru că Ionela nu vorbeşte, nu schiţează nici un gest." Dumnezeu nu a sfârşit şirul greutăţilor prin care aveau să treacă. Anul acesta, fetiţa de 4 ani ani a fost în comă. "Din cauza unei infecţii puternice, medicii au spus că nu mai are nici o şansă. Ionela a luptat cu boala. Şi a reuşit să o învingă", spune mama încrezătoare.

Primul semn bun
Oameni al căror nume nu-l cunoaşte au prins-o de mână, ca-ntr-un lanţ uriaş al iubirii. Pe buzele femeii apar vorbe de mulţumire pentru cei care i-au fost alături. Ştie că fără ei, acum, când Ionela trebuie neapărat să meargă la tratament în Ucraina, nu ar putea să reuşească nicicând. "Pe an, ar trebui să mergem de trei ori în Ucraina. Ne-ar trebui 9.000 de euro. Este foarte mult pentru noi. Venitul nostru lunar este de 1.500 ron." Mihaela îşi strânge fetiţa în braţe. De când cu terapia din Ucraina, Ioanela a reuşit să spună, timid şi greoi: "ma-ma".

Ionela poate fi salvată
De patru ori a fost programată mama pentru a merge cu fetiţa în străinătate. Toate au fost anulate, din lipsa banilor. Pentru cei care vor să o ajute pe copilă să ajungă la clinica din Ucraina, la banca BRD, sucursala Malu Roşu, Ploieşti, pe numele Mihaela Sămăreanu s-au deschis următoarele conturi:

· în lei: RO35BRDE300SV37931003000;

· în euro: RO26BRDE300SV37931183000.


Pentru mai multe detalii, familia Sămăreanu poate fi contactată la nr. de tel: 0765.708.270