Bucuria de a vedea lumea

Cativa copilasi au fost scosi de la casa de copii si plimbati de 15 voluntari la Gradina Zoologica. O stire care pentru noi poate parea banala. Insa, daca cei institutionalizati ar avea un ziar al lor, ar pune vestea asta pe prima pagina.

EXTAZ. Copiii au gasit cate o exclamatie pentru fiecare dintre sutele de vietati de la Gradina Zoologica

In microbuzul inchiriat numai pentru ei, 15 copilasi de opt-noua ani stau inghesuiti pe banchetele din spate, desi in masina e destul loc sa incapa cate unul pe un scaun. Dar stau asa, unul in celalalt, pentru a nu ocupa spatiu, pentru a nu deranja. Mai toti si-au indesat pe cap sepcile mult prea mari, cu niste cozoroace ce le acopera jumatate de fata. "Nene, veniti cu noi", ma trage de mana un pustan cu doi incisivi ciudati. Si-a crapat dintii in leagan, iar dentistul i-a trantit pe deasupra un carnat de plomba gros cat un creion. N-apuc sa raspund la invitatie ca baiatul de langa el se intinde si ma mangaie pe fata, asa, fara motiv.

"LITORALUL" HERASTRAU. In drum spre Gradina Zoologica de langa Bucuresti copiii zambesc continuu si privesc intr-una pe geam, cu acea atentie pe care un microbist o are cand se uita la un meci de fotbal. Atunci cand unul din colegi spune cate ceva, altul raspunde in soapta, fara sa intoarca privirea atintita spre borduri, stalpi sau spre vitrinele care se insira sub ochii lor. Mergem de 15 minute. Trecem pe langa lacul Herastrau din Bucuresti. "Asta e marea?", tresare Marian, baiatul cu dintii ciobiti. Primeste raspunsul dezamagitor si-si vara urechile sub bascalie. Entuziasmul lor e cu atat mai curios, cu cat nu este prima data cand merg la Gradina Zoologica. "Nu pot sa aproximez cam cat de des ies ei in oras… Cam o data pe luna. In rest au o curte in spatele caminului…", explica o ingrijitoare.

GRADINA ZOOLOGICA. Odata ajunsi la Zoo, fiecare copil ia de mana unul din cei 15 adulti care i-au scos in oras, fara sa le ceara nimeni acest lucru. Daca incerci sa te fofilezi, sa-ti bagi mainile in buzunar pentru a parea ca le ai ocupate, baga si ei manuta dupa tine sa-ti scoata palma. Rad, canta, vorbesc cu tine si te asalteaza cu zeci de intrebari. "Ce e ziar? Care pleaca in Irak?", ma chestioneaza Ilie, un pusti negricios. Tatalui sau, desi nu-i ia mai mult de o ora sa ajunga la el, il viziteaza o data pe an, cica "nu are timp, munceste, face blocuri".

La Zoo, cei 15 copii institutionalizati exclama pentru fiecare specie de animal si pentru fiecare pestisor in parte. Cei care au avut ideea sa-i scoata in oras si sa-i bucure pe "pitici" in duminica de dinainte de 1 Iunie nu sunt membri ai vreunui ONG cu fonduri grase de la Uniunea Europeana, nici functionari de la vreo directie de protectie a copilului. Sunt oameni care se entuziasmeaza cand fac o fapta buna la fel de tare ca si Ilie atunci cand, in ciuda timpului care se scurgea, auzea de la cineva ca excursia lor printre gratiile de la Zoo "abia a inceput".

Adultii, cu familie si copii, s-au cunoscut pe un forum, www.desprecopii.com. Aici au planuit sa scoata in oras o grupa de pusti de la un orfelinat pentru ca auzisera ca sunt si din aceia care nu au vazut un semafor in viata lor. Actiunea lor s-a numit "Voluntari la fericire".