Cadou mamei

Are ochii vioi si mintea agera. Este unul dintre cei mai buni elevi ai Colegiului National "Zinca Golescu" din Pitesti. Se numeste Horia Deaconescu. A castigat nenumarate premii la olimpiade de matematica. Cocheteaza si cu desenul si de curand si cu calculatorul.

VISURI. Horia isi doreste sa proiecteze case, insa acum locuieste impreuna cu parintii sai intr-o garsoniera

Horia are 11 ani. Cu toate astea, spune mama sa, nu are timp sa iasa la joaca impreuna cu copiii. Este preocupat de invatatura. I s-a tot spus ca fara carte nu poate razbi in viata. Ore intregi, asezat intr-un colt al garsonierei in care traieste alaturi de parintii sai, Horia buchiseste. Asa a reusit sa fie nominalizat in ziarul local ca fiind unul dintre elevii merituosi ai liceului sau sa se califice, din 140 de copii, printre primii 14 la concursul de matematica "Dan Barbilian", faza judeteana. Cea care se ocupa in permanenta de pregatirea copilului este mama sa. "Munceste foarte mult. In vacanta, am inceput sa lucram manualele. Altfel se plictiseste. Nu-l pot trimite in tabara, asa ca toata ziua isi gaseste de lucru printre carti", spune Daniela, mama lui Horia.

NEPUTINTA. "De 1 iunie, mi-as fi dorit tare mult sa-i pot oferi ceva", ofteaza bunica, privind la diplomele nepotului. "Mamaie, sa-mi aduci si mie niste role sau o minge!", ii mai zice baiatul, din cand in cand, bunicii, care cu noaptea in cap a plecat spre Bucuresti, in speranta ca va gasi vreo sponsorizare pentru nepotul cel premiant. Mare tristete razbate din privirea femeii. Ar fi vrut sa-i faca multe surprize, dar dintr-o pensie de nici doua milioane, greu se poate descurca. Mama copilului, Daniela, este casnica. Boala a adus-o la numai 43 de kg.

PRIN OCHI DE COPIL. Necazurile s-au napustit asupra lor. Bunicul lui Horia a murit de cancer, tatal sau se lupta si el cu boala. Horia le-a vazut pe toate. Si a simtit greutatile. Priveste la hainele moderne cu care ceilalti copii se imbraca, la dulciurile pe care altii le mananca. Nu-si doreste insa decat sa fie sanatosi el si familia sa si poate..., adauga cu sfiala mama copilului, un calculator. "Horia a vrut sa se pregateasca pentru concursul de informatica. Din cauza calculatorului care s-a stricat, nu a mai putut. A suferit cumplit, ar fi putut obtine un premiu", spune Daniela, incercand sa-si controleze tremurul vocii.

RECUNOSTINTA. Marea dorinta a lui Horia este sa ajunga sa proiecteze case spatioase, nu asa mici cum este garsoniera in care locuieste el. Ar vrea el o camaruta care sa fie numai a lui! Mama ii stie dorinta. Stie multe din visele sale. Incearca acum sa-i faca un coltisor al sau, mutand bucataria in balcon pentru a amenaja acolo o camera. Din cand in cand, baiatul asculta istorisirile colegilor. Si atunci se intristeaza. Se simte marginalizat si neputincios. "Va ajunge el sa fie la fel ca ceilalti colegi?", se intreaba bunica. "Horia este un copil foarte ambitios. Seamana cu mama sa. La nastere, fiicei mele i s-a oprit inima pentru cateva secunde. Am crezut ca-i pierdem pe amandoi. Dar uite ca Daniela, fiica mea, a luptat. A reusit." Poate tocmai de-aceea, spune bunica sa, Horia lupta sa castige premiile acestea, mergand la orice concurs, la orice olimpiada. Pentru mama sa. E felul lui de a spune: "Multumesc, mama!".