IN MEMORIA LUI VLADUT
Este adevarat ca esecurile in cazurile de copii disparuti sunt aruncate intotdeauna in spinarea politiei. Pe de o parte, si ei sunt blocati in legi si proceduri.
IN MEMORIA LUI VLADUT
Am vazut de curand un film inspirat din fapte reale. Adevarat, trist, descurajant. Actiunea se petrece in Dublin, in 1996, si se invarte in jurul unui ziarist de investigatii care a incercat sa indrepte lumea. Probabil multi dintre cei care citesc acum au vazut deja filmul respectiv. Ajungand intr-o zi intr-un cartier al Dublinului, jurnalista (pentru ca este vorba despre o femeie) a dat peste un peisaj socant. Copii care se jucau cu seringile de pe jos - seringi folosite care tapetau trotuarul. Adolescenti incoerenti care erau ingramaditi in locuri insalubre si care se vindeau pentru o doza. Imagini cutremuratoare care au facut-o sa scormoneasca lumea traficantilor de droguri.
S-a apropiat prea mult, nu a cedat la presiuni si amenintari si a fost impuscata.
In timpul investigarii traficantilor a descoperit o lege in Constitutia Irlandei care sustinea activitatea acelor infractori prin indiferenta. Averile lor uriase, neacoperite, nu ridicau semne de intrebare datorita acelei legi. A facut sesizari la toate nivelurile, insa nu s-a produs nici o schimbare, desi era clar ca legea, fiind veche, nu era conforma realitatii din Irlanda.
Jurnalista a fost executata in plina strada, iar in urma mortii ei in Irlanda s-a schimbat Constitutia, s-au schimbat legi, norme si proceduri. Lumea a iesit in strada si a inceput sa lupte prin manifestatii impotriva traficantilor. Oamenii care-si pierdusera copiii sau fratii din cauza consumului de droguri ieseau si inainte in strada, dar timid. In anul urmator lucrurile s-au mai domolit in randul traficului de droguri, iar infractionalitatea a scazut cu 15%.
Dupa ce filmul s-a terminat, am intrat intr-o stare letargica, urmata de o profunda deznadejde. Nu-mi dadeam seama de ce trebuie neaparat sa moara cineva pentru a se schimba niste legi despre care se stie ca sunt proaste.
Acum abia imi este clar ca inertia autoritatilor este la fel peste tot. Unii se trezesc mai devreme, ceilalti mai tarziu, iar altii niciodata. Peste tot, numai dupa ce dispare un om cunoscut, in jurul caruia s-a facut mare valva, legiuitorii se gandesc ca ar trebui schimbat ceva care nu functioneaza. Niciodata inainte! Pot muri zeci de copii necunoscuti, zeci de adolescenti, adulti, varstnici, nimeni nu striga cu voce tare ca e din cauza incompetentei crase a unor cadre sau a legilor care sunt depasite. Chiar daca se mai spune din cand in cand, firav, nu se intampla nimic, nu se schimba nimic, oamenii continua sa moara, iar totul se arunca in spinarea lui Dumnezeu sau a sortii.
Am citit apoi, a doua zi, comentariile unui articol aparut in Jurnalul National despre Larisa - fetita disparuta si inca negasita, despre Andreea - fetita disparuta si inca negasita, despre toti ceilalti copii. Unii care au fost gasiti morti sau prea tarziu, altii despre care inca nu se stie...
Comentariile au fost vehemente, unii se gandesc la explicatii, altii infiereaza autoritatile, iar altii se intreaba in zeflemea de
ce-si pun romanii intrebari cand le dispar copiii.
Este adevarat ca esecurile in cazurile de copii disparuti sunt aruncate intotdeauna in spinarea politiei. Pe de o parte si ei sunt blocati in legi si proceduri, si ei sunt oameni - unii mai capabili, altii mai dornici de a merge acasa, unii mai rigurosi, altii mai zeflemisti... Pe de alta parte, daca nici macar in Politie nu putem sa ne punem sperantele ca ne va gasi copiii, atunci in cine? Daca ne apucam singuri, suntem acuzati ca am obstructionat ancheta, cautarea, cercetarea si, oricum, nu avem la dispozitie parghiile politiei! Organizatii care sa caute nu sunt, doar cativa voluntari care o fac pe barba si buzunarul lor si care mai apoi risca sa fie trasi la raspundere ca au intervenit.
Poate ca se asteapta ca si la noi sa dispara sau sa fie omorat cineva important (cunoscut) ca sa se schimbe legile-piedica. Si cat de importanta poate fi copila de 11 ani care cersea la marginea strazii si care a fost gasita transata? Cat de important era Redivan, copilul unei familii care traia intr-un grup social?
Cat de importanta este Andreea, fiica a unor oameni sarmani, sau Larisa, fata unei vanzatoare dintr-un sat de care lumea nu a auzit pana acum?
Sunt suflete importante doar pentru parintii lor, care-si frang inimile. Ceilalti sunt doar spectatori care se gandesc ca lor nu li se poate intampla niciodata.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
