CAZ RAR ÎNTĂLNIT / "Copila noastră putrezeşte de vie!"

Microbul contactat din maternitate i-a sfrijit mâinile şi picioarele. Nu se poate folosi de ele. Durerile de oase o chinuie ca pe un om care suferă de ani de zile de reumatism. Theodora însă nu are decât 2 ani şi 10 luni. Pentru a se face bine are nevoie de o operaţie urgentă în străinătate.

Avea un kilogram şi jumătate când a văzut pentru prima oară lumina zilei, deşi ecograful arătase în urmă cu o lună că fetiţa cântărea aproximativ 2 kilograme. Asistentele au încurajat-o pe mama ce-şi privea copilul slab şi micuţ care stătea inert în incubator, asigurând-o că "în câteva săptămâni fetiţa va lua în greutate, se va dezvolta normal". Inima mamei însă nu avea astâmpăr. La numai 3 zile de la naştere, mânuţa dreaptă a copilei, de la antebraţ la vârful degetelor, căpătase o culoare neagră-violacee. "Şi mâna stângă era afectată, pumnul, dosul palmei. Ulterior, ne-am dat seama că are probleme şi la picioare, ele erau acoperite cu un scutec. Am început să-i rog pe medici să-mi spună ce se întâmplă cu ea, pentru că Theodora arăta ca un om electrocutat. Am aflat în cele din urmă, prin interveneţii multiple, că fetiţa noastră suferea de septicemie. Pentru că a fost hipoglicemică, au hrănit-o venos cu glucoză. Contactase un microb, Klebsiella pneumoniae. Iar septicemia gravă a generat necrozarea mâinilor şi a picioarelor, în zonele de puncţie venoasă. Cu alte cuvinte, copilul nostru putrezea de viu." Vocea mamei, Ofelia Aur, se stinge asemenea unei lumânări topite. Zile şi nopţi de-a rândul a stat pe hol, cerând îndurare asistenelor şi medicilor pentru a i se permite să stea la căpâtâiul fetiţei sale. "Nu voiau să mă primească; pentru că nu o alăptam, îmi ziceau că nu am ce căuta acolo. Aş fi vrut să stau lângă ea, să-i spun o rugăciune, să o mângâi. Mă făceam ba că nu am adus suficient pampers, tot ca să pot să o măi văd şi eu din când în când. Mă străduiam să nu pierd laptele şi îl adunam în sticluţe, cu gândul că poate o să i-l dea să-l bea. În cele din urmă ajungeam să-l vărs la rădăcinile copacilor din curtea spitalului. Era în preajma Paştelui. Mămicile cu care stăteam în salon, rând pe rând, îşi luau copilaşii în braţe şi plecau fericite acasă. Eu rămâneam în spital, agonizând. Aveam în permanenţă teama că fiica mea poate oricând să se stingă, fără să pot fi măcar lângă ea."

"CARNEA PARCĂ ÎI EXPLODASE"
Vocea tremurândă a mamei spune drama unei fetiţe de 2 ani şi 10 luni, al cărei trup este măcinat de boală fără ca medicii români să poată face ceva pentru ea. "I-au făcut analizele şi le-au trimis la laboratorul de la Spitalul Grigore Alexandrescu. Au durat mai mult de 7 zile. Nu mai aveam răbdare. O vedeam pe Theo doar din trei în trei ore. Atât îmi dădeau voie. Eu am luat analizele de la spital pentru toţi copiii din salon. În timpul ăsta carnea Theodorei parcă explodase. Imaginaţi-vă cum arată un porc atunci când este pârlit de Crăciun. Aşa era şi fetiţa mea. «Ce şansă mai are copila mea?», întrebam doctorii. Răspunsul lor era: «Văzând şi făcând». Theodora se scurgea pe zi ce trece. Avea ochii închişi, era inertă. Ţin minte că doar atunci când a intrat tatăl ei în salon a început din senin să plângă. Între ei este o relaţie extraordinară, empatizează foarte mult." O lună şi jumătate a stat mama cu fiica ei în spital. Rănile Theodorei erau asemenea pacienţilor internaţi la secţia de arşi. S-a pus problema ca mânuţa dreaptă să-i fie amputată. "Aş fi acceptat orice, numai să ştiu că viaţa îi poate fi salvată. Între timp însă un neonatolog a venit din Geneva, a consultat-o şi a spus că ar fi şanse ca micuţa noastră să supravieţuiască fară a i se tăia mâna. A îngrijit-o o săptămână, ne-a învăţat şi pe noi cum trebuie toaletate rănile. De-a lungul timpului, am întâlnit şi doctoriţe minunate, care ne-au ajutat, ne-au sfătuit ce trebuie să facem. Cu toate astea, şansele de viaţă ale Theodorei se diminuau. O auzeam de la capătul celălalt al coridorului cum plângea de durere atunci când rănile îi erau curăţate. A trebuit să plecăm din spital, pentru că au apărut tot felul de complicaţii şi la stomac şi riscam să luăm şi alţi microbi. De atunci numai noi de ocupăm de ea", povesteşte mama copilei. Cu multă grijă, atenţie şi cu dragoste din partea părinţilor, Theodora a reuşit să mai adune câteva kilograme. Ba, de ceva timp, face şi câte un pas tremurând, dar cade imediat. Picioarele îi sunt şi ele afectate de microb. Gleznele, câlcâiele…

MEDICII STRĂINI AU FOST UIMIŢI
"A scăpat cu viaţă, poate printr-o minune, însă are nevoie ca mânuţa dreaptă să-i fie reconstruită în următoarele 3 luni. Pentru că nu va mai putea creşte normal din cauza cicatricelor retractile şi, probabil, vor începe şi durerile în articulaţii, iar funcţionalitatea ei a scăzut drastic. Ne-a răspuns o clinică din Viena şi am fost acolo, la consult, la 9 octombrie 2008. Medicul a fost tare uimit că a scăpat cu viaţă, chiar nu a mai întâlnit un caz ca al nostru, drept pentru care a hotărât să-l prezinte la Workshop-ul Alpin de chirurgia mâinii din aprilie 2009, pentru a se consulta şi cu alţi specialişti. Din păcate, oricât de mult ne-am strădui, nu vom reuşi să strângem banii necesari pentru interveneţie. Abia am reuşit să adunăm avansul solicitat pentru internare, cei 6.500 de euro." Suma totală de care au nevoie pentru intervenţia chirurgicală de refacere a mâinii drepte este de 30.000 de euro. Theodora este doar un copil, chinuit încă de la naştere. Trupul ei firav are nevoie de susţinerea noastră. Împreună putem să-i oferim bucuria de a fi sănătoasă, de a creşte, de a merge la şcoală, de a trăi.

ŞANSE EXISTĂ!
Costurile operaţiei şi spitalizarea pentru numai o săptămână în clinica din Viena costă mai mult de 12.000 de euro. Metoda pe care plasticianul o va folosi pentru a reface mâna Theodorei constă în grefarea mânuţei pe abdomen, timp de 3 săptămâni, printr-un lambou la distanţă. Practic, se va lua o grefă de piele, de ţesut, din zona inghinală şi vreme de câteva săptămâni mâna va fi lipită de abdomen. Dacă nu apar complicaţii, după trei săptămâni mâna va fi eliberată. Suma totală de care este nevoie este de 30.000 de euro. Pentru cei care vor să o ajute pe Theodora, la Raiffeisen Bank, Agenţia Brâncoveanu, pe numele tatălui, Aur Răducu-Mihai, s-au deschis următoarele conturi:

– în euro: RO21 RZBR 0000 0600 1128 5092
– în RON: RO48 RZBR 0000 0600 0439 0040
Swift: RZBRROBU

Pentru mai multe informaţii, părinţii fetiţei pot fi contactaţi la numărul de telefon: 0745-03.24.96.

Încă un pas!

Medicii români nu-i dădeau nici o şansă că va reuşi să supravieţuiască. Spitalul îi devenise o a doua casă. Pe marginea pervazului, mama sa aşezase ca la expoziţie cărţi de rugăciuni, iconiţe şi munţi de medicamente. Lucian Munteanu (foto), fiul său, suferea de leucemie. Avea 2 ani şi 8 luni, iar transplantul de celule stem era obligatoriu pentru ca băieţelul să poată trăi. Dumnezeu a vrut ca Lucian să ajungă în Italia. Operaţia a fost efectuată. Lucian a putut zâmbi din nou, fericit. Iar mama sa înalţă slăvi către Cer pentru minunea pe care a trăit-o. Un hop mai are ca să poată scăpa însă de tot chinul îndurat. Pentru a putea încheia tratamentul postoperator, Lucian mai are nevoie de 2.000 de euro. Pentru cei care vor să-l ajute pe copil să se întoarcă acasă sănătos, la Banca Transilvania, sucursala Brâncoveanu, Bucureşti, pe numele Munteanu Gabriela, s-au deschis următoarele conturi:

în lei: RO 53 BTRL04301201L94684XX
în euro: RO28BTRL04304201L94684XX
în dolari: RO77BTRL04302201L94684XX