Ce putem face?

Fiecare citeste si priveste ingrozit prin ce trec conationalii nostri care nu mai au altceva decat propria viata. Cat de innebunite trebuie sa fie mamele acelor copii cand ii privesc neputincioase, stiind ca acum nu pot face mare lucru pentru ei. Nu pot decat sa le fie alaturi. Trebuie sa ii hraneasca, sa ii hidrateze, sa ii imbrace, sa ii incalte, sa se joace cu ei, sa ii linisteasca, sa ii adoarma, sa ii fereasca de boli... sau sa ii doftoriceasca daca sunt bolnavi. Dar cum? Cu ce? Cum pot face fata parintii nevoilor copiilor lor, cand ei - parintii - nu mai au nimic? Nimic insemnand NIMIC. Singura lor speranta sunt cei care mai au cate ceva. Doar ei ii mai pot ajuta. Dar cum?

Ma gandesc la ce trebuie sa fie acolo: oameni peste oameni, cu sau fara posibilitatea de a-si spala hainele sau de a-si curata propriul corp, fara spatiu (probabil fiecare a salvat cate un flecustet de acasa si a mai si primit ceva de la ajutoare si aceste lucruri sunt depozitate undeva), fara grupuri sanitare suficiente, fara spatii pentru depozitarea gunoiului. Probabilitatea aparitiei unor epidemii este foarte ridicata cand oamenii locuiesc in astfel de conditii.

Se tot face apel la populatie pentru a-i ajuta, fiecare cum poate. Dar cum? Cel mai la indemana este sa trimiti haine, paturi, jucarii. A spus cineva ca acestea trebuie sa fie foarte curate? Ar mai fi o posibilitate: banii - este mult mai usor si sunt mai utili (daca sunt folositi pentru asta). Populatia nu prea mai are incredere in autoritati, mai ales ca ultimele zvonuri sunt ca s-au mai strans fonduri si au ajuns in buzunarele unora si altora.

Am vazut ca, in alte parti ale lumii, in astfel de cazuri sunt organizate campusuri mari din corturi luate de la armata sau achizitionate special pentru asemenea catastrofe, cu tot ce este necesar (paturi, grupuri sanitare ecologice, infirmerie, bucatarie, spalatorie), pentru cazarea in siguranta a oamenilor. Cand vin masinile cu ajutoare de orice natura, totul este foarte bine organizat, nu este uitat nimeni, nu se calca nimeni in picioare. In cazul acesta ar fi mai usor pentru toata lumea - si populatia ar sti cum sa ajute (ce sa trimita), iar oamenilor cazati acolo le-ar fi mai bine, ar fi mai in siguranta. Acum te gandesti: ce sa trimit? Daca trimit mancare, cine o gateste, unde se depoziteaza, cum se imparte?

Pentru mine e clar ca totusi cei mai importanti si cei mai de ajutor sunt banii. Cred ca asa pot fi ajutati copiii si adultii aflati la limita de supravietuire, pentru a se evita incarcarea spatiului de acolo (care oricum este foarte limitat) cu diverse multe lucruri nefolositoare. In schimb, marile companii pot ajuta, fiecare dupa profil si, bineinteles, dupa putinta. Cu: medicamente si instrumente medicale, cu scutece de unica folosinta, biberoane, servetele umede, detergenti, hartie igienica, sapun, tacamuri de unica folosinta, carti, caiete, creioane, jucarii, imbracaminte si incaltaminte, apa minerala, faina, orez, ulei, supe instant, lapte praf, legume uscate, fructe...

Este greu, este foarte greu pentru toata lumea. Dar, daca ne unim, putem face ca acei copii sa nu-si piarda inocenta si copilaria, ca acele mame sa nu mai traiasca cu groaza imbolnavirii copiilor lor, ca acei oameni sa nu-si piarda speranta. Viata lor este in mainile noastre, ale tuturor celor care traiesc mai bine decat ei, a celor care au avut un Pasti frumos si linistit si pot spera si la alte sarbatori fericite.

Hristos a-nviat!