Cezariana 31 a intarziat

Ioana Monica Antoci aduce cu o gladiatoare din acelea pentru care lupta n-are decat o dimensiune, pe viata si pe moarte. Inginera de peste 50 de ani este presedinta Asociatiei persoanelor cu handicap neuromotor din Romania si n-are odihna, zbuciumandu-se sa obtina drepturi pentru oamenii necajiti expediati de o soarta nedreapta in caruciorul de invalid sau chiar in nemiscarea tintuirii la pat.

Ioana Monica Antoci aduce cu o gladiatoare din acelea pentru care lupta n-are decat o dimensiune, pe viata si pe moarte. Inginera de peste 50 de ani este presedinta Asociatiei persoanelor cu handicap neuromotor din Romania si n-are odihna, zbuciumandu-se sa obtina drepturi pentru oamenii necajiti expediati de o soarta nedreapta in caruciorul de invalid sau chiar in nemiscarea tintuirii la pat. Lupta dnei inginer Ioana Monica Antoci este grea, nu se confrunta cu niste adversari care se prind si ei in batalie. Se lupta cu niste oameni avand sensibilitatea unui perete, oameni cu o lehamite si cu o indiferenta de punga de plastic. Se lupta cu functionari care ii scot pe usa afara pe oamenii chinuiti de handicapuri, ii amana, ii cheama peste un an, cand, de fapt, acestia vin sa-si obtina drepturile consfintite prin lege. Ioana Monica Antoci este o mama chinuita si ea de o grea lovitura a destinului. Acum 30 si ceva de ani i-a venit sorocul sa nasca ceva mai devreme decat data normala, a pierdut lichidul amniotic, cel care inseamna leaganul in uter pentru fetusul hranit prin intermediul acestui lichid. Niste dispozitii demente limitau insa numarul de interventii cezariana pentru ca o femeie careia i se facea cezariana avea apoi dreptul sa faca avorturi timp de un an, ori asta contravenea ordinului dat de Ceausesti ca femeile sa nasca, sa nasca, si iar sa nasca. Niste gandiri strambe fixasera chiar si un plan de cezariene.

Partidul aproba doar 30 de cezariene intr-un judet. Ioana Monica Antoci a avut ghinionul sa fie a 31-a cezariana. Medicii trebuia sa scoata copilul prin cezariana, caci se pierduse apa. Insa cine indraznea sa calce planificarea de cezariene, numarul admis de 30 de cezariene se infaptuise si inginera Antoci era a 31-a, peste plan. Peste 62 de ore fetusul a stat pe sec in burta mamei pana cand in urma apelurilor disperate ale tatalui, actor in Arad, s-a obtinut o derogare si la spital i-au facut si Ioanei Monica Antoci cezariana. Dar tergiversarea de 62 de ore a interventiei ginecologice a dus la moartea centrilor motori din creierul viitorului copil. Copilul inginerei Ioana Monica Antoci a iesit la lumina vietii prin cea de-a 31-a cezariana, dar fara posibilitatea de a-si folosi mainile, picioarele. Si azi tanarul de 30 si ceva de ani n-a putut fi tratat de tetrapareza spastica. Defectul din nastere care il face sa fie cu corpul si membrele contractate de-abia le poti dezdoi in privinta folosirii mainilor si picioarelor nici vorba. Ce folos ca tanarului cu handicap din nastere mintea ii functioneaza normal. El este un om in nemiscare. Ioana Monica Antoci, mama, care nu are odihna in a se lupta pentru drepturile persoanelor cu handicap neuromotor, a avut tot felul de initiative si pe langa parlament, si pe langa ministere, si pe langa forurile internationale pentru a dobandi trebuincioasele inlesniri pentru acesti oameni cu handicap. Pentru ca, adesea, functionari fara suflet si dregatori ai tarii indiferenti la destinul greu al oamenilor cu handicap le spun "Vino peste un an". Oameni fara picioare au dreptul la proteze prin lege. Dar lor li se spune ca nu sunt bani si vor intra in posesia unei proteze peste patru ani. Dar in acesti patru ani cum sa se duca sa-si cumpere paine si un iaurt de la magazinul din coltul strazii? Un om cu surditate este amanat trei ani pana sa-i vina randul in procurarea unei proteze auditive. Dar biata mamaie fara auz de cate ori poate fi calcata de o masina, pe care n-o aude, pana sa-i vina termenul de livrare a protezei din ureche? Poate ca numerosii oameni sortiti la nemiscare, la nevedere, la neauz, ei bine, aceasta multime de oameni cu handicap, care sunt si ei o minoritate in tara, ar trebui sa aiba si ei un reprezentant in Parlament care sa se lupte si sa le sustina drepturile asa cum ai parlamentari maghiari, sarbi, turci etc.