Concediul face minuni

Nu este mana a doua

Inchide ochii in temporara adormire cu privirea pe el. Deschide ochii tot pe acelasi medic aplecat asupra lui in sectia de terapie intensiva. Dar asta numai dupa ce chirurgul si-a ispravit misiunea. Si cu toate acestea, pacientii vorbesc despre el ca despre "mana a doua". Medicul anestezist. Este oare astfel nedreptatit medicul anestezist? Probabil ca da. Incepand chiar cu denumirea de medic anestezist. Acest medic lucreaza cu plamanul artificial, cu cordul artificial, cu rinichiul artificial, cu toata aparatura aceea complicata, care supravegheaza si sustine functionarea organelor in timpul adormirii. In operatiile pe cord, chirurgul repara inima, dar ea este scoasa din circuit, el munceste linistit pe inima fiindca ea temporar nu mai pompeaza sange, toate functiile ii sunt preluate de cordul-plaman artificial, sangele are un drum deviat, masinariile pompeaza si oxigeneaza sangele. Dupa operatie, cel ce se straduieste sa-l repuna pe bolnav pe linia de plutire la sectia de maxima alerta este tot ATI-istul. Ca sa nu mai amintim ca exista boli explozive, cum ar fi pancreatitele acute, un singur exemplu dintr-o lista lunga, in care batalia pentru stabilizarea situatiei se duce la terapie intensiva. Cel ce a deschis calea anesteziei si terapiei intensive a fost marele profesor George Litarcenk. A participat la primele anestezii facute cu o camera de minge, o basica de cauciuc apasata cu degetele ca sa vehiculeze aerul in plamani. A modelat zeci de generatii de specialisti, in lumea larga conduc sectii de anestezie-terapie intensiva zeci de studenti de-ai lui. In primii ani, profesorul Litarcek avea in buzunarul halatului alb o surubelnita, nu avea stetoscopul, de altfel era alintat de magistrul lui in chirurgie "Surubel". Medicul anestezist-terapist intensiv trebuie sa fie nitel si inginer. Cand anestezistul face o eroare, bolnavul poate muri, nu se mai trezeste de pe masa de operatie. Dar uneori anestezia il poate intoarce pe bolnav si de pe hotarul mortii.