Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cine nu a auzit de cortizon, exponentul unui grup larg de substante, naturale si de sinteza, numite glucocorticoizi? Cine nu a auzit de efectele lor diverse si remarcabile? De capacitatea aproape miraculoasa de a indeparta inflamatia si durerea? De rezultatele evidente in cazuri in care alte medicamente raman fara efect? Totusi, exista la fel de multe perceptii eronate. Nu! Glucocorticoizii nu au efectele steroizilor anabolizanti, nu sunt un leac universal, un panaceu si mai ales nu ar trebui folositi cu usurinta, pentru afectiuni banale, ci doar in cazuri selectionate, in care alte tratamente esueaza si mai ales doar la indicatia si sub supravegherea medicului.
Glucocorticoizii naturali sunt hormoni sintetizati de glanda suprarenala (aceasta mai produce si alte doua tipuri de hormoni - mineralocorticoizi si sexuali). Ei au efecte numeroase si importante in organism. De aceea, folosirea lor a depasit administrarea pura, de substitutie (adica in cazul in care exista o insuficienta suprarenala) si utilizati in doze farmacologice (in doze mult mai mari decat cele prezente in organism) realizeaza numeroase si variate rezultate terapeutice, fiind indicati in afectiuni foarte grave: soc, boli autoimune, colagenoze, boli reumatismale, cancer. Cu toate acestea, cu exceptia insuficientei suprarenale, glucocorticoizii nu vindeca propriu-zis, ci doar amelioreaza simptomele, iar folosirea lor poate avea multiple si periculoase reactii adverse .
Dar care sunt efectele glucocorticoizilor?
Glucocorticoizii au proprietati antiinflamatoare puternice (indiferent de cauza inflamatiei), actiune antialergica, imunosupresoare (de scadere a imunitatii), intervin in metabolismul proteic, lipidic, glucidic si controleaza reactia la stres (intelegand prin stres orice modificare cu care se confrunta organismul). Astfel, sunt indicati in: boli reumatismale severe, boli autoimune, lupus si alte colagenoze, hepatita cronica activa, boli inflamatorii intestinale, astm bronsic sever, alergii, leucemii, unele limfoame, unele forme de anemie hemolitica sau trombocitopenii (scaderea numarului de trombocite in sange), profilaxia rejectiei (respingerii) unui transplant, unele afectiuni renale (forme de glomerulonefrita sau síndrom nefrotic), in starea de soc, in boli dermatologice etc.
Exista glucocorticoizi naturali, secretati de glanda suprarenala, si compusi de sinteza, produsi pentru o actiune mai intensa si asociata cu mai putine efecte adverse. Ei se administreaza sub diferite forme: tablete, injectabil intravenos sau intramuscular, injectabil articular (in articulatie sau in jurul acesteia), intrarahidian (la nivelul maduvei spinarii) sau in ochi, dar si sub forma de unguente (in afectiuni dermatologice), de colir (picaturi) in ochi sau spray pentru inhalatii, cu diverse concentratii de substanta activa.
Se pot utiliza (cu prudenta) la gravide, cu conditia ca nou-nascutul sa fie examinat pentru depistarea unei eventuale insuficiente suprarenale. Femeile care sunt obligate la un tratament prelungit nu pot alapta, deoarece hormonii respectivi trec in lapte. Efectul glucocorticoizilor se instaleaza destul de lent, in 2-8 ore si poate fi de durata scurta, medie sau prelungita. Dozele se stabilesc prin tatonare. De obicei, se incepe cu doze mici, care cresc progresiv (pana la obtinerea efectelor dorite). Apoi, dozele sunt scazute treptat, pana la o doza minima de intretinere. In cazuri grave se incepe cu doze mari, care apoi scad treptat. In orice caz tratamentul nu trebuie intrerupt brusc, pentru ca se poate ajunge la fenomene de insuficienta suprarenala. Asta nu inseamna ca tratamentul trebuie urmat indiferent de consecinte! Din contra, efectele adverse trebuie cunoscute si raportate medicului atunci cand sunt sesizate. Acestea sunt la fel de numeroase ca si cele benefice.
In primul rand, tratamentul prelungit poate produce fie stari de insuficienta suprarenala (care este, in general, mascata de efectele medicamentului, dar devine evidenta in cazul intreruperii bruste sau in cazul unor evenimente care suprasolicita organismul ca infectii, traumatisme, interventii chirurgicale), fie fenomene de hipercorticism (din cauza nivelului crescut de hormoni) manifestate prin: obezitate (cu formare de depozite mai ales pe trunchi si fata), accentuarea pilozitatii, acnee, oboseala. Alte reactii adverse sunt: retentia hidrosalina (cu producerea de edeme), hipertensiune arteriala, cresteri ale glicemiei (uneori aparitia diabetului), agitatie, insomnie, tulburari psihotice, ulcer gastric sau duodenal, osteoporoza, atrofii musculare, scaderea rezistentei la infectii, cresterea presiunii intraoculare (nu se administreaza bolnavilor cu glaucom), aparitia cataractei etc. Vaccinarea este interzisa in timpul corticoterapiei.
Exista numeroase medicamente din aceasta categorie: cortizonul, hidrocortizonul, prednisonul, prednisolonul, metilprednisolonul, triamcinolona, dexametazona, betametazona etc.
Citește pe Antena3.ro
