Criza epileptică - o descărcare furtunoasă de electricitate în creier

Diagnosticul de epilepsie cade ca un trăsnet asupra pacientului, dar şi asupra familiei acestuia, asupra cunoscuţilor. Epilepsia nu este la ora actuală vindecabilă, nu i s-au precizat nici cauzele. Dar tratată conştiincios, cu restricţiile de rigoare, îi permite bolnavului de epilepsie să se angajeze şi să meargă la serviciu, să urmeze şcoli.

În timpul crizei de epilepsie, se produce brusc o furtună electrică, o descărcare de electricitate în creier pe trasee anormale. Criza oferă o imagine dramatică: suferindul cade, îşi pierde conştienţa, are spasme, se scurg secreţii din gură, culoarea bolnavului este vineţie. Tratamentul este medicamentos şi vizează rărirea semnificativă a acestor crize epileptice. Există teoria că o mulţime de oameni au făcut o unică astfel de criză în viaţa lor, dar ea nu s-a mai repetat. Diagnosticarea bolii epileptice se face cu teste complexe, dar pacientul trebuie să fi suferit cel puţin două astfel de crize.

Bolnavul trebuie să se odihnească suficient, să doarmă peste 8-9 ore pe zi. Alcoolul este complet interzis bolnavului de epilepsie, poate să bea doar un pahar de bere dezalcoolizată din când în când. Suferindului de epilepsie îi sunt interzise cafeaua, ciocolata, cacaua, băuturile răcoritoare colorate, mai ales cele închise la culoare. Bolnavul de epilepsie nu trebuie să exagereze nici cu privitul la televizor sau pe ecranul calculatorului. După o oră de vizionat emisiunile la televizor, după un ceas de lucrat cu computerul, se impune o pauză de 10 minute, cu ridicarea de pe scaunul de privit la tv sau la calculator. Televizorul trebuie reglat astfel încât să nu aibă luminozitate prea mare şi contrast accentuat al culorilor de pe ecran. Bolnavul de epilepsie trebuie să evite privitul pe fereastra trenului cu succesiunea continuă a stâlpilor de electricitate, imaginile care se repetă obsesiv îi solicită nedorit creierul suferindului.

Cei care sunt martori ai crizei de epilepsie ce cuprinde un bolanav trebuie să-i aşeze capul într-o parte pentru ca acesta să nu-şi înghită limba, să-i sprijine bolnavului capul pe o haină moale, departe de o bordură, de un gard ce poate fi periculos la o smucitură a capului. Părerea aceea că în pline spasme e recomandat ca cineva să-i muşte suferindului degetul mic este o aiureală.