Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
M-am întâlnit marţi seară cu un vecin pe care cred că ştiu cum îl cheamă, dar am uitat. Lumea s-a tot mutat prin bloc în ultimii 21 de ani. Normal. O vreme mi-am cunoscut cam toţi vecinii, dar cu timpul am pierdut şirul. Unii s-au mutat, au venit alţii, unii au închiriat, chiriaşii - de obicei grăbiţi - s-au schimbat, ... alţii au murit.
Oricum, chiar dacă nu ştii că locuieşte cu tine pe scară, moartea unui vecin nu poate trece neobservată. Şi totuşi... A trecut pe lângă mine. Literalmente. M-au despărţit trei etaje, o coloană şi-o uşă-nchisă de drama lui. A unui vecin nou, cunoscut vechi. Habar n-am avut! Habar n-am avut că mi-a fost vecin! Atât de izolaţi suntem după ce am întors cheia în broască pe dinăuntru, că de multe ori luăm din inerţie "izolaţia" după noi şi când ieşim în stradă...
Afli ce se întâmplă la mii de kilometri distanţă, dar nu ştii ce se petrece lângă tine! Am schimbat impresii pe teme administrative cu vecinul şi, dintr-una-ntr-alta, omul a adus vorba despre tânărul de pe palierul lui, care s-a sinucis sâmbătă. "Cine?", am întrebat cutremurată. "Un poet, cred că închiriase aici un apartament de câteva luni", mi-a spus, "am citit prin ziare că avea probleme cu drogurile".
Omul vorbea, dar nu-l mai auzeam. "Ce-am făcut sâmbătă? Am stat în casă... Ba nu, am ieşit câteva ore. Ne-am întors pe la 18:00..." N-am văzut nimic. N-am auzit nimic! Sâmbătă seară, simţurile mele umblau cu sorcova!
M-am întâlnit şi cu o vecină. Ştia şi ea. Îi aflase numele de familie... Poet, tânăr, cu numele ăsta... Am înlemnit. "Nu se poate!" Vecinul fără contur căpăta deja o faţă. Zâmbitoare. Aşa-l ştiam de nouă ani: zâmbind de fiecare dată când ne intersectam, schimbând convenţionalul: "Bună!". "Ce mai faci?" "Bine!" Vecina mi-a mai spus că a citit prin presă că tânărul se droga şi probabil de-aia...
M-au apucat nervii. Mi se pare de prisos să se menţioneze aşa ceva într-un ferpar! Acasă am început să cotrobăi pe net. El era. Faţa zâmbitoare. "A murit poetul, ziaristul... a publicat ... prietenii apropiaţi spun că avea probleme cu drogurile." Ce fel de prieteni sunt ăia care scapă un asemenea "amănunt" la capul sicriului?! Toată viaţa, zâmbetul, poezia, toate scrierile şi trăirile tânărului au fost strivite sub eticheta asta dată pe sub mână. Şi totuşi, nu cred că au fost prietenii cei care au făcut-o. Sper!
