Cum l-a trimis istoria în groapă pe un premiant

Se joacă cel mai adesea istoria cu destinul omului, de parcă ar sufla într-o scrumieră şi n-ar mai rămâne nimic după ce mersul evenimentelor a aranjat şi ca soarta omului să ardă până la scrum. Uneori, la lucrarea aceasta batjocoritoare a istoriei se întâmplă ca şi destinul în sine să facă cu tifla omului respectiv.

Să-l întoarcă şi pe faţă, şi pe dos, ca pe o clătită neputincioasă în tigaie, şi nu de puţine ori să se distreze soarta retezând aripile omului. Aşa a murit devreme, fără voia lui, un foarte tânăr român cu care s-a distrat niţel mersul istoriei, ajunsă la punctul de fierbere al unui război.

A murit tânărul român cu atâtea versuri în minte şi cu atâtea idealuri privind ţara lui, ambele făcute ţăndări. A murit la nici 20 de ani tânărul român Gheorghe Vasilescu, de nu i se ştie nici mormântul din marele război mondial. A murit fiind într-un fel amendat de soartă, fiindcă era premiant.

Gheorghe Vasilescu, sublocotenentul, a murit undeva într-un tanc pulverziat de obuze în imensităţile stepelor ruseşti. A scris despre el şi Marin Preda în romanul "Viaţa ca o pradă". A rămas impresionat şi uriaşul scriitor român de hachiţele destinului care l-au îngropat pe tânărul sublocotenent de 19 ani.

Gheorghe Vasilescu a fost unul dintre cei mai buni elevi ai vestitului Liceu Militar "Mănăstirea Dealului" de pe dealurile Târgoviştei. Era premiant şi a absolvit ca premiant exigentul Liceu Militar de lângă biserica unde se află capul voievodului Mihai. Era un poet numit senior în cenaclul poezist al Liceului Militar "Mănăstirea Dealului", dar era şi unul dintre cei mai buni violonişti dintre liceenii "din Deal".

Când a terminat cu laude Liceul Militar de lângă Târgovişte a fost selecţionat fără să i se ceară acceptul pentru o perfecţionare la o şcoală militară din Germania. Alături de alţi eminenţi tineri români a urmat câteva luni cursurile şcolii militare nemţeşti. Dar războiul al doilea mondial n-avea timp de aşteptare. Şi după o instrucţie sumară şi câteva luni de şcoală militară supraspecializată, sublocotenentul român Gheorghe Vasilescu a fost înrolat în armata germană şi trimis pe frontul din Rusia.


A protestat, fiindcă nu aceasta îi era vrerea şi nu semnase nimic privind această luare cu arcanul în trupele nemţeşti. Nu era voia lui şi o astfel de înrolare într-o armată străină nici nu fusese stipulată în acordul militar dintre Germania şi România. Gheorghe Vasilescu urmase cursurile de lângă Târgovişte pentru a deveni ofiţer român şi idealul lui era să-şi servească ţara ca oştean în Armata Română. Istoria n-avea chef să-l asculte şi l-a aruncat într-un tanc Panzer, într-un regiment de blindate nemţesc.

Nişte focuri de artilerie ale ruşilor au pulverizat tancul şi viaţa premiantului sublocotenent Gheorghe Vasilescu. Mama şi familia lui n-au ştiut niciodată în ce pământ şi unde i se odihnesc oasele. Mama, despre care poetul licean Gheorghe Vasilescu scrisese atâtea versuri, "S-a închis cu rădăcini de gingăşie/ Bea râsul nostru ca pe o apă vie/ Lua undelemnul bun de casă/ Jumătate îl punea în candele/ Jumătate în mâncare".

Vraişte a făcut istoria şi războiul din vieţile oamenilor, parcă scrutând viitorul, poetul licean sublocotenent Gheorghe Vasilescu scria într-o poezie de-a lui despre o fată zdravănă de la ţară care "Şi-a luat un mălai învelit în faţa de masă, şi a venit să câştige un ban la oraş".

Cum spunea poezia tânărului: "Ce cauţi, Ioană, prin Bucureşti, pe aici/ Păi, am venit, măi vere, să-mi caut servici/ Ioana voinica cu glas de metal are serviciu acum la Arsenal". Şi personajul din poezia tânărului român mort are tot palme de la istoria şi războiul anilor, căci Ioana, ţăranca, muncea într-o fabrică de armament şi după puţine luni a fost dată afară cu copilul în braţe, fiu făcut dintr-o dragoste ascunsă din vreme de război.

Lidia şi Teodor Radu, rudele sublocotenentului mort, i-au prins firul atât de scurt al vieţii într-o carte, "Armonii retezate". A murit prosteşte sublocotenentul Gheorghe Vasilescu, la 19 ani, plătind parcă pedeapsa de a fi fost premiant.