Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu ştiu cum se face că majoritatea izbânzilor strălucitoare ale sportului românesc aducând românii în stare de mândrie, toate aceste victorii mondiale sunt însoţite de vocea lui Cristian Ţopescu. "În mod ciudat, dar cele mai dragi transmisii făcute de mine nu se leagă de fotbal. În sufletul meu, la loc de frunte se află comentariul meu de la finala Campionatului Mondial de handbal câştigată de România în faţa RDG, cu tunarul Gruia de neoprit, iar a doua iubire a mea o reprezintă transmiterea finalei de gimnastică de la Montreal şi încoronarea Nadiei ca zeiţă. De altfel, a doua zi, prezentatorul jurnalului de la televiziunea canadiană a început astfel: «Bună seara, dragi telespectatori, şi bună seara zeiţei de la Montreal», crainicul canadian întorcându-se cu respect către o poză uriaşă a Nadiei pusă pe tot peretele studioului tv.
Am revăzut momentul exerciţiilor la paralele executate de Nadia care îngenunchea gravitaţia. Şi era uluitor cum 20.000 de spectatori aflaţi în tribune scoteau oftaturi de admiraţie, iar când pe tabelul notelor a apărut pentru prima dată în lume nota de 10, urale de nezăgăzuit au cutremurat gigantica sală. Jos pălăria în faţa marilor antrenori din gimnastica ultimei perioade, Octavian Belu şi Mariana Bitang, cei care scoteau campioane şi produceau medalii de aur pur şi simplu pe bandă rulantă. Ei au făcut ca obţinerea de medalii de aur să devină o obişnuinţă, ei transformaseră România într-o fabrică de aur olimpic", spune maestrul Cristian Ţopescu. "Organizaţia antrenorilor din lume i-a declarat pe cei doi români, pe Belu şi pe Bitang, cei mai buni antrenori din toate sporturile şi de pe întreaga planetă, recordul lor fiind 250 de medalii."
Maestrul Cristian Ţopescu mi se destăinuie că nu a iubit niciodată instalarea în fotolii de şef. A iubit să fie în tumultul întrecerilor sportive, cărora să le dăruiască inimă, profesionalism şi ore lungi de muncă. "În 1990, preşedintele TVR prof. Răzvan Teodorescu mi-a propus să mă numească adjunctul dânsului. L-am refuzat politicos: «N-am aptitudini de şef». L-am propus în acest rol pe Emanuel Valeriu, pe care l-am preţuit ca pe un mare gazetar. Eram la finala Supercupei dintre Milan şi Independiente Buenos Aires comentând pentru TVR partida partidelor. Şi am aflat că minerii veniseră la Bucureşti, îi puseseră un pistol la tâmplă lui Emanuel Valeriu, îl alergaseră prin curte pe redactorul Cornel Pumnea şi îi spărseseră capul talentatului om de televizune Alexandru Ştark. Dacă acceptam rolul de şef, eu aş fi fost în locul lor."
Citește pe Antena3.ro
